MESÉRNIȚĂ, mesernițe, s. f. (Reg.) Măcelărie. – Din bg. mesarnița, sb. mesarnica.

meserniță sf [At: (a. 1656) ap. VAIDA / V: ~săr~, ~sar~, mis~ (Pl: ~ți), misăr~, mișar~ / Pl: ~țe / E: bg месарница, srb mesarnica] 1 (Îrg) Măcelărie (2). 2 (Fig; îvr) Măcel (1). 3 (Reg; gmț) Șliț la pantaloni.

MESÉRNIȚĂ, mesernițe, s. f. (Reg.) Măcelărie. – Din bg. mesarnița, scr. mesarnica.

MESÉRNIȚĂ, mesernițe, s. f. (Regional) Locul în care se taie vite sau se vinde carne; măcelărie. De cu noapte mă scol, ca să mă duc să jupesc vitele la meserniță. SADOVEANU, O. II 433.

MESERNIȚĂ s.f. (Mold., Trans. SV) Măcelărie. A: Cum iaste nevoie a goni cîinele de la meserniță, așea iaste nevoie a goni deșarta mărire. L SEC, XVII; 132^r. Fietecarea trunchi de meserniță și prăvălie de carne deschisese. CANTEMIR, IST. Cîndu duc pe bou la meserniță, denainte asudă, iar denapoi tremură. B 1779, 39^r; cf. L SEC. XVII, 8^r; NCCD, 67. C: Pavel apostol învăță varece să vinde la mesernile să mîncați. CAT. CALV. // B: Ca un cîine ce-i deprins la meserniță (marg.: magherniță). L ante 1693, 26v; cf. L ante 1693, 208^v. ♦ (Mold., Ban.) Măcel, masacru. A: Nu era altă, fără direaptă osînda pentru faptele lor și nu război sau vreo apărare, ce direaptă mesearniță. M. COSTIN. C: Meserniczè. Macellum. AC, 353. Etimologie: bg. mesarnica, scr. mesârnica.

meserniță f. Mold. unde se taie vitele și se vinde carne.

mesérniță și (Ban.) mesárniță și f., pl. e (bg. sîrb. mesarnica). Vechĭ. Măcelărie. Fig. Măcel.

mesérniță (reg.) s. f., g.-d. art. mesérniței; pl. mesérnițe

mesérniță s. f., g.-d. art. mesérniței; pl. mesérnițe

MESÉRNIȚĂ s. v. masacru, măcel, măcelărie.

meserniță s. v. MASACRU. MĂCEL. MĂCELĂRIE.

meserníță, meserníțe, s.f. (reg. înv.) 1. măcelărie. 2. măcel, masacru.