2 definiții pentru mers (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mers2, mearsă a [At: BIBLIA (1688), 1201/19 / Pl: merși, ~e / E: merge] (Înv) 1 Care s-a deplasat. 2 Care a plecat de undeva. 3 Care s-a dus undeva. 4 (D. drum) Care a fost parcurs. 5 Care s-a mutat în alt loc.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mérs (= plecat) adj., pl. merși; fem. mearsă, pl. merse
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: mers (adj.)
mers1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A48) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)