menținere sf [At: NEGULICI / V: (înv) man~, mân~ / E: menține] 1 Păstrare în aceeași stare sau formă. 2 Continuare a existenței sub același aspect. 3 Asigurare cuiva a condițiilor de trai necesare. 4 Susținere materială a cuiva sau a ceva. 5 Afirmare cu tărie. 6 (Îvr) Poziție a corpului Si: ținută.

MENȚINÉRE s. f. Acțiunea de a menține; păstrare. Menținerea și consolidarea păcii este supremul interes comun al tuturor popoarelor din lume. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723.

MENȚÍNERE s.f. Acțiunea, faptul de a (se) menține. [< menține].

mențínere s. f., g.-d. art. mențínerii

mențínere s. f., g.-d. art. mențínerii

MENȚÍNERE s. 1. v. păstrare. 2. v. reținere. 3. v. perpetuare. 4. v. dăinuire. 5. v. întreținere.

MENȚINERE s. 1. conservare, păstrare, ținere. (~ în bună stare a ceva.) 2. păstrare, reținere. (~ apei în sol.) 3. păstrare, perpetuare. (~ speciei.) 4. dăinuire, persistență. (~ unor tradiții.) 5. întreținere, (fig.) alimentare. (~ unei atmosfere de suspiciune.)