melomanie sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ii / E: fr mélomanie] (Rar) Pasiune deosebită pentru muzică.

MELOMANÍE s. f. Pasiune deosebită pentru muzică.

MELOMANÍE s.f. Pasiune, preferință deosebită pentru muzică. [Gen. -iei. / < fr. mélomanie, cf. gr. melos – cântec, mania – pasiune].

MELOMANÍE s. f. pasiune, preferință deosebită pentru muzică; muzicomanie. (< fr. mélomanie)

MELOMANÍE f. Manie a muzicii. /<fr. mélomanie

*melomaníe f. (d. vgr. mélos, cîntec, și -maníe. V. manie). Manie de muzică.

melomaníe s. f., art. melomanía, g.-d. melomaníi, art. melomaníei

melomaníe s. f., art. melomanía, g.-d. melomaníi, art. melomaníei

Melomanie ≠ melofobie

MELO-₂ „muzică, melodie”. ◊ gr. melos „cîntec, melodie” > fr. mélo-, germ. id., engl. id. > rom. melo-. □ ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care nu suferă muzica; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de muzică; ~man (v. -man₁), s. m. și f., persoană pasionată de muzică; ~manie (v. -manie), s. f., dragoste excesivă pentru muzică; ~pee (v. -pee), s. f., ansamblu de reguli referitoare la cînt și la arta declamației la vechii greci; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a muzicii în terapeutică; ~tipie (v. -tipie), s. f., culegere a notelor muzicale prin utilizarea unui material tipografic mobil.