opțiuni
  • info

12 definiții pentru melegar (răsadniță)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MELEGÁR1, melegare, s. n. (Reg.) Loc special amenajat pe un strat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile; răsadniță. – Din magh. melegágy.

MELEGÁR1, melegare, s. n. (Reg.) Loc special amenajat pe un strat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile; răsadniță. – Din magh. melegágy.

melegar1 sn [At: BUL. FIL. II, 187 / Pl: ~i / E: ns cf telegar] (Trs) Cal mare și slab Si: gloabă, mârțoagă, (reg) meleajă.

melegar2 sn [At: KLEIN, D. 378 / V: măl~, mălig~ aghi, / Pl: ~e / E: mg melegágy pad bălegar] (Reg) 1 Loc special amenajat pe un pat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile Si: patul, răsadniță, (reg) pat cald, răsadnic. 2 Strat de fiori sau de legume Si: răzor. 3 Pepinieră de arbori tineri.

MELEGÁR, melegare, s. n. (Regional) 1. Strat de pămînt amestecat cu gunoi în care se pun răsaduri; răsadniță. 2. Bazin de lemn folosit la depunerea minereului în șteampurile țărănești.

măligar2 sn vz melegar2

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

melegár (reg.) s. n., pl. melegáre

melegár (răsadniță, bazin de lemn în care cade minereul) s. n., pl. melegáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MELEGÁR s. v. gloabă, mârțoagă, pătul, răsadniță.

melegar s. v. GLOABĂ. MÎRȚOAGĂ. PĂTUL. RĂSADNIȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

melegár (melegáre), s. n. – (Trans.) Strat de băligar sau de îngrășămînt. Mag. melegágy (Cihac, II, 514; Gáldi, Dict., 144); este evidentă încrucișarea cu bălegar.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

melegár, melegare, s.n. – (reg.) Loc special amenajat (pământ amestecat cu gunoi de grajd) în care se pun răsadurile primăvara; răsadniță. (Trans., Banat, Crișana și Maram., cf. ALR, 1956: 188). – Din magh. melegágy (Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

melegár, -uri, s.n. – Loc special amenajat (pământ amestecat cu gunoi de grajd) în care se pun răsadurile primăvara; răsadniță. Termen atestat în Trans., Banat, Crișana și Maram. (ALR 1956: 188). – Din magh. melegágy.

Intrare: melegar (răsadniță)
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melegar
  • melegarul
  • melegaru‑
plural
  • melegare
  • melegarele
genitiv-dativ singular
  • melegar
  • melegarului
plural
  • melegare
  • melegarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

melegar, melegaresubstantiv neutru

  • 1. regional Loc special amenajat pe un strat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pătul răsadniță
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.