melegar¹ sn [At: BUL. FIL. II, 187 / Pl: ~i / E: ns cf telegar] (Trs) Cal mare și slab Si: gloabă, mârțoagă, (reg) meleajă.

melegar² sn [At: KLEIN, D. 378 / V: măl~, mălig~ aghi, / Pl: ~e / E: mg melegágy pad bălegar] (Reg) 1 Loc special amenajat pe un pat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile Si: patul, răsadniță, (reg) pat cald, răsadnic. 2 Strat de fiori sau de legume Si: răzor. 3 Pepinieră de arbori tineri.

MELEGÁR, melegare, s. n. (Regional) 1. Strat de pămînt amestecat cu gunoi în care se pun răsaduri; răsadniță. 2. Bazin de lemn folosit la depunerea minereului în șteampurile țărănești.

măligar² sn vz melegar²

melegár (reg.) s. n., pl. melegáre

melegár (răsadniță, bazin de lemn în care cade minereul) s. n., pl. melegáre

MELEGÁR s. v. gloabă, mârțoagă, pătul, răsadniță.

melegar s. v. GLOABĂ. MÎRȚOAGĂ. PĂTUL. RĂSADNIȚĂ.

melegár (melegáre), s. n. – (Trans.) Strat de băligar sau de îngrășămînt. Mag. melegágy (Cihac, II, 514; Gáldi, Dict., 144); este evidentă încrucișarea cu bălegar.

melegár, melegare, s.n. – (reg.) Loc special amenajat (pământ amestecat cu gunoi de grajd) în care se pun răsadurile primăvara; răsadniță. (Trans., Banat, Crișana și Maram., cf. ALR, 1956: 188). – Din magh. melegágy (Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

melegár, -uri, s.n. – Loc special amenajat (pământ amestecat cu gunoi de grajd) în care se pun răsadurile primăvara; răsadniță. Termen atestat în Trans., Banat, Crișana și Maram. (ALR 1956: 188). – Din magh. melegágy.