opțiuni
  • info

9 definiții pentru mecanotehnică

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MECANOTÉHNICĂ s. f. Mecanică (2).

MECANOTÉHNICĂ s.f. Mecanică (2) [în DN]. [Gen. -cii. / < mecano- + tehnică].

MECANOTÉHNIC, -Ă, mecanotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Mecanică (I 1). 2. Adj. Care se referă la un produs de mecanică (I 1), privitor la mecanică, de mecanică. – Mecano- + tehnic.

MECANOTÉHNIC, -Ă, mecanotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Mecanică (I 1). 2. Adj. Care se referă la un produs de mecanică (I 1), privitor la mecanică, de mecanică. – Mecano- + tehnic.

mecanotehnic, ~ă [At: DL / Pl: ~ici, ~ice / E: mecano- + tehnic] 1 sf Tehnică a procedeelor în care intervin în special fenomene mecanice (12). 2 a Care aparține mecanotehnicii (1). 3 a Referitor la mecanotehnică (1).

MECANOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la mecano-tehnică. II. s. f. mecanică (III, 2). (< mecano + -tehnic2)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mecanotéhnică s. f., g.-d. art. mecanotéhnicii

mecanotéhnică s. f., g.-d. art. mecanotéhnicii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MECANOTÉHNICĂ s. v. mecanică.

MECANOTEHNICĂ s. mecanică.

Intrare: mecanotehnică
mecanotehnică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mecanotehnică
  • mecanotehnica
plural — —
genitiv-dativ singular
  • mecanotehnici
  • mecanotehnicii
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mecanotehnicăsubstantiv feminin

etimologie:
  • Mecano- + tehnic DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.