MATEMÁTIC², -Ă, matematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul mărimilor, al relațiilor cantitative și al formelor spațiale (cu ajutorul raționamentului deductiv). 2. Adj. Care se referă la matematică, care ține de matematică, bazat pe principiile matematicii; de matematică, matematicesc. ♦ Fig. (Adverbial) Precis, riguros, exact. – Din fr. mathématique, lat. mathematica.

matematic², ~ă [At: MN (1836) 51²/7 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mathématique, it matematico, ger mathematisch] 1 a Care aparține matematicii Si: (înv) matematicesc (1). 2 a Referitor la matematică Si: (înv) mcitematicesc (2). 3 a Bazat pe principiile matematicii Si: (înv) matematicesc (3). 4 sna Spațiu al cunoașterii unde acționează legile matematicii (1). 5 av Exact.

MATEMÁTIC², -Ă, matematici, -ce, adj. Care se referă la matematică, care ține de matematică, bazat pe principiile matematicii; de matematică, matematicesc. ♦ Fig. (Adverbial) Precis, riguros, exact. – Din fr. mathématique, it. matematico.

MATEMÁTIC, -Ă, matematici, -e, adj. Care se referă la matematică, de matematică, bazat pe principiile matematicii. Analiză matematică. ▭ Dionis făcea c-un. creion un calcul matematic. EMINESCU, N. 35. ♦ Fig. Precis, riguros, exact.

MATEMÁTIC, -Ă adj. Referitor la matematică, bazat pe matematică. ♦ adv. Exact, precis, riguros. [Cf. fr. mathématique, it. matematico, germ. mathematisch < lat. mathematicus].

MATEMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la matematică, bazat pe principiile matematicii. ◊ (adv.) exact, precis, riguros. II. s. f. știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale cu ajutorul raționamentului deductiv, entitățile de natură abstractă, precum și relațiile dintre acestea. (< fr. mathématique, lat. mathematicus, gr. mathematikos, /II/ lat. mathematica, it. matematica)

MATEMÁTIC¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de matematică; bazat pe principiile matematicii. 2) Care vădește o exactitate riguroasă. Precizie ~că. /<fr. mathématique, it. matematico

MATEMÁTIC² adv. Cu mare precizie. /<fr. mathématique, it. matematico

matematic a. 1. relativ la matematice; 2. fig. riguros, exact. ║ m. cel ce știe sau profesează matematicile.

*matemátic, -ă adj. (vgr. mathematikós, d. máthema, știință, mantháno, învăț). Relativ la matematică: științe matematice. Fig. Perfect riguros, exact, precis: preciziune matematică. S. m. și f. Persoană care știe matematica. S. f. Știința care se ocupă de proprietățile mărimiĭ întru cît poate fi calculată saŭ măsurată (aritmetica, algebra, geometria, trigonometria ș. a.): a studia matematica saŭ matematicile (după cum subînțelegĭ știința saŭ științele). Matematica pură, matematica abstractă (algebra, geometria). Matematica mixtă saŭ aplicată, care consideră proprietățile mărimiĭ în oarecare corpurĭ saŭ subĭecte (astronomia, mecanica). Fizica matematică, aceĭa în care legile fizice-s traduse pin ecŭațiunĭ. Adv. În mod matematic, absolut precis: a calcula matematic.

matemátic¹ adj. m., pl. matemátici; f. matemátică, pl. matemátice

matemátic adj. m., pl. matemátici; f. sg. matemátică, pl. matemátice

MATEMÁTIC adj. (înv.) matematicesc. (Operație ~.)

MATEMÁTIC adv. v. exact, fix, precis, punct.

MATEMATIC adj. (înv.) matematicesc. (Operație ~.)

matematic adv. v. EXACT. FIX. PRECIS. PUNCT.

MATEMÁTIC, -Ă adj. (cf. fr. mathématique, it. matematico, lat. mathematicus): în sintagma lingvistică matematică (v.).

GAZETA MATEMATICĂ, revistă lunară de specialitate, care apare la București începând cu 15 sept. 1895, din inițiativa unui colectiv de ingineri condus de I.M. Ionescu.

MATEMATIC ², -Ă adj. Care se referă la matematică, de matematică, bazat pe principiile matematicii; (învechit) matematicesc. Cf. URSU, T. Ș. 233. Calcul matematic. MN (1836), 51 ²/7, cf. NEGULICI, STAMATI, D. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit. EMINESCU, N. 35, cf. 33, BARCIANU. Maxwell a clădit. . . o teorie matematică revoluționară. CIȘMAN, FIZ. II, 557. Studiul matematic al mecanismelor. . . cuprinde trei probleme însemnate. CONTEMP. 1956, nr. 484, 5/5. ◊ Analiză matematică v. a n a l i z ă. ◊ (Substantivat) A redus matematicul la logic, instaurînd astfel un logicism pur al științelor formale. JOJA, S. L. 351. ♦ (Adverbial) Precis, exact, riguros. Din practica fabricației industriale, se știe că o piesă nu poate fi executată precis matematic, cu dimensiunile indicate în desen. IOANOVICI, TEHN. 368, cf. PREDA, R. 110. - Pl.: matematici, -ce. – Din ngr. ματηματικός, fr. mathématique, it. matematico, germ. mathematisch.