mascaralac sn [At: PR. DRAM. 208 / V: ~lic ~carlac / Pl: ~uri / E: tc maskaralik] 1 (Inv; mpl) Vorba de paiatza de mascarici. 2 Gest de paiatza. 3 (Pex) Mascarada (3). 4 Vorba ridicola. 5 Lucru caraghios. 6 (Rar) Bataie de joc. 7 (Rar) Vorba de ocara. 8 Fapta triviala. 9 Expresie triviala.

mascaralac n. fapta sau vorba de batjocura. [Turc. MASKARALYK].

mascaralic sn vz mascaralac

mascarlac sn vz mascaralac

mascaralíc n. pl. urĭ (turc. maskaralyk de unde shi ngr. maskaraliki). Triv. Purtare saŭ fapta neserioasa batjocura.

MASCARALAC s. v. bufonerie caraghioslac clovnerie comicarie giumbushluc.

mascaralic s. v. BUFONERIE. CARAGHIOSLIC. CLOVNERIE. COMICARIE. GIUMBUSHLUC.

MASCARALÍC s. n. v. mascaralic.

MASCARALIC s. n. 1. (Invechit; mai ales la pl.) Vorba gest de paiatza de mascarici; p. ext. fapta vorba gest lucru caraghios ridicol; mascarada (2). Poftim astazi iar dandanale iar mascaralicuri secaturi! PR. DRAM. 208. Sa nu faci mascaralicuri de aste cind i fi la noi. NEGRUZZI S. III 76 cf. POLIZU. Ei ce zici ma rog de mascaralicul asta? Sa se aleaga Budushca primar! ap. TDRG. Erau oameni prea linishtitzi shi prea economi pentru ashi pierde timpul shi banii la astfel de mascarlicuri. C. GANE TR. V. 448. 2. (Rar) Bataie de joc; vorba de ocara. Cf. SHAINEANU D. U. SHIO II_1; 252 CADE. ♦ Fapta expresie triviala. Cf. DDRF. Pl.: mascaralicuri. SHi: mascaralic mascarlic s. n. Din tc. maskaralık.

MASCARLIC s. n. v. mascaralic.