MARUNTÁIE s. n. pl. 1. Totalitatea organelor interne la animale shi la om; viscere vintre; p. restr. organele interne aflate in cavitatea abdominala. ◊ Expr. A shti toate maruntaiele (din cineva) = a cunoashte gandurile cele mai ascunse (ale cuiva). ♦ Spec. Totalitatea organelor interne comestibile ale animalelor. 2. Fig. Partea cea mai adanca a unui lucru; fund adancime mijloc. ♦ Interiorul fiintzei omeneshti considerat k sediu al gandirii al sentimentelor shi al conshtiintzei. [Pr.: taie] Lat. minutalia.

maruntaie sfp [At: MOXA 387/9 / V: (irg) ~tai ~taie ~tari manun~ manuntai (inv) manuntei (reg) ~ran~ ~rantaie ~iuri ~teie manun~ moran~ sfp (nob) marutai sn / E: ml minutolia] 1 Organe interne umane shi animale Si: viscere. 2 (Pre) Organe interne din cavitatea abdominala Si: (pop) maruntzish (12) (reg) maruntzele (18) (ivp) maruntzushuri (7) (Mar) matzacai (2) Vz matze potroace. 3 (Pop) Pantece al femeii considerat k un loc unde se concepe fatul. 4 (Inv) Organe genitale la barbat. 5 (Fig) Interior al fiintzei omeneshti considerat k sediu al gandirii al sentimentelor al conshtiintzei etc. Vz matz (33) rarunchi. 6 (Pex) Parte din interior din adanc a unui lucru Si: mijloc. 7 (Irg) Lucruri marunte (18) fara mare valoare Si: maruntzishuri (9). 8 (Arg) Bani maruntzi Si: maruntzish (10).

MARUNTÁIE s. f. pl. 1. Totalitatea organelor interne la animale shi la om; viscere vintre; p. restr. organele interne aflate in cavitatea abdominala. ◊ Expr. A shti toate maruntaiele (din cineva) a cunoashte gandurile cele mai ascunse (ale cuiva). ♦ Spec. Totalitatea organelor interne comestibile ale animalelor. 2. Fig. Partea cea mai adanca a unui lucru; fund adancime mijloc. ♦ Interiorul fiintzei omeneshti considerat k sediu al gandirii al sentimentelor shi al conshtiintzei. [Pr.: taie] Din lat. minutalia.

MARUNTÁIE s. f. pl. 1. Totalitatea organelor interne mai ales cele aflate in cavitatea abdominala la animale (popular shi la om); viscere. Zicea k shtie maruntaiele omului shi leacurile bolilor. DELAVRANCEA V. V. 45. SHi maruntaiele din om tot se cearta uneori. CARAGIALE O. III 36. Din creierii capului Din maruntaiele trupului Din baierele inimii. TEODORESCU P. P. 358. ♦ Totalitatea organelor interne ale animalelor (excluzind intestinele) bune de gatit shi de mincat. O frigare lunga shi plina de pui cu minile in sholduri shi cu maruntaiele la subsiori se rumenea sfiriind. HOGASH DR. 103. Porunci bucataresei sa nu lepede nimic din ale gainei nici din maruntaie. ISPIRESCU L. 271. ◊ Expr. A shti toate maruntaiele (din cineva) = a cunoashte gindurile cele mai ascunse ale cuiva. Eu shad calare in inima lor shi nu k ma laud dar shtiu toate maruntaiele dintrinsele. CREANGA P. 162. 2. Fig. Partea cea mai dinauntru cea mai adinca a unui lucru; fund adincime. Destul am fost certatzi cu focuri shi cutremure din maruntaiele acestui pamint. CARAGIALE O. VII 36. Strabatetzi voi pamintul shi a lui maruntaie. EMINESCU O. I 94. SHuvoaiele crescute deodata se rostogoleau din maruntaiele muntzilor minioase. RUSSO O. 114. Varianta: maruntai (GANE N. III 190) s. f. pl.

MARUNTÁIE f. la pl. 1) Organele din interiorul corpului la animal pasari shi oameni. 2) Totalitate a organelor interne comestibile ale animalelor. 3) fig. Partea interioara (adanca) a unui lucru; adanc; strafund. [Sil. taie] /<lat. minutalia

maruntaie n. pl. 1. partzi marunte (matze ficat splina) coprinse in pantecele omului sau animalelor; 2. fig. adancime: maruntaiele pamantului. [Lat. MINUTALIA. lit. maruntzishuri].

maruntáĭe shi (vest) manuntáĭe n. pl. (lat. mĭnutalia lucrurĭ micĭ tocatura de legume pl. d. mĭnutal lucru mic d. mĭnútus marunt; it. minutaglia pv. menudaio vfr. menuaille cat. menudall. Cp. cu bataĭe vinataĭe canalie funeraliĭ reprezaliĭ rusaliĭ. V. marunt). Vechĭ. Lucrurĭ micĭ maruntzishurĭ fleacurĭ. Azĭ. Partzile marunte din trup (ficatu inima rinichiĭ sh. a.): cĭorba de maruntaĭe. In maruntaĭele pamintuluĭ foarte adinc in pamint.

manuntaie sfp vz maruntaie

manuntai sfp vz maruntaie

manuntei sfp vz maruntaie

marantaie sfp vz maruntaie

maruntai sfp vz maruntaie

MARUNTẮI s. f. pl. v. maruntaie.

maruntáie s. n. pl.

maruntáie s. n. pl.

maruntaie

maruntaie pl.

MARUNTÁIE s. pl. 1. (ANAT.) viscere (pl.). 2. (ANAT.) (pop.) maruntzish vintre (reg.) maruntzele (pl.). (~le porcului.) 3. adanc adancime afund fund profunzime strafund (reg.) afundish afunzime (fig.) baiere (pl.) (inv. fig.) matze (pl.). (In ~le pamantului.)

MARUNTÁIE s. pl. v. marunt maruntzish.

MARUNTAIE s. pl. 1. (ANAT.) (pop.) maruntzish vintre (reg.) maruntzele (pl.). (~ porcului.) 2. adinc adincime afund fund profunzime strafund (reg.) afundish. afunzime (fig.) baiere (pl.) (inv. fig.) matze (pl.). (In ~ pamintului.)

maruntaie s. pl. v. MARUNT. MARUNTZISH.

MARUNTAIE s. f. pl. I. 1. Organe interne la om shi la animale viscere; p. r e s t r. organele interne aflate in cavitatea abdominala ; (popular) maruntzish (IV) (regional) maruntzel (III 2). V. m a tz e p o t r o a c e. SHii pusa in mina din manuntaile boului. HERODOT (1645) 333. Lua o piatra mare shil lovi in pintece de sau spart shi sau varsat toate matzele shi manuntaile gios. DOSOFTEI V. S. noiembrie 174^r/29 cf. noiembrie 103^r/34. Manunteile ashi varsa sau opintit. CANTEMIR IST. 115 cf. 41 65 id HR. 252. Ish dau voie a minca limbi capete picioare maruntai grasime de mascur. IST. AM. 69 /18. Au murit de durerea maruntarilor. SHINCAI HR. I 153/32. Aflinduse doara inca intra maruntaile ei de acel fealiu de calbeaza atunci sa se mai dea inca o data acea saratura. CALENDARIU (1 814) 190/6. Il facu sa se intoarne pe loc k prin fuga sa se mintuie de dushmanul cei spinteca manuntaiele. ASACHI S. L. II 70. Arghir se asheza pe scaunashul cel strimt din fatza unde abia i incapea pintecele shi unde salta sarmanul de i se hurducau maruntaile. GANE N. III 190 cf. CARAGIALE O. II 228 I 220. Porunci bucataresei sa nu lepede nimic din ale gainei nici din maruntaie ci so friga asha intreaga intregulitza. ISPIRESCU L. 271. Au omorito noaptea shi maruntaiele ei leau aruncat pe coperishul morii. MARIAN S. R. II 49. Cind omul ridica greutatzi mari i se lasa maruntaiele in jos sau in vintre. SHEZ. IV 25. Se duse binishor shi intra in urechea carturarului care zicea k shtie maruntaiele omului shi leacurile bolilor. DELAVRANCEA V. V. 45 cf. 182 GOROVEI CR. 124. O frigare lunga shi plina de pui cu minile in sholduri shi cu maruntaiele la subsiori se rumenea sfiriind. HOGASH DR. II 103 cf. NICA L. VAM. Ii chioraiau maruntaiele asha de tare incit ishi stringea rasa la piept cind trecea pe linga cineva. STANOIU C. I. 163 cf. 158. Sperind sa se racoreasca beau absintul ce le ardea maruntaiele. BRAESCU A. 218. Pisica prin gramada de maruntaie cu botul mishiie. STANCU D. 12. Statu o clipa in cumpana ashteptind parca o anumita inshtiintzare din partea maruntaielor. GALAN Z. R. 152. Se spune k ar fi avut ceva la maruntaie. V. ROM. aprilie 1 955 114 cf. TEODORESCU P. P. 358 PASCULESCU L. P. 141 146 ALR I 751. ◊ (La sg. neobishnuit) Minia tzio incerci k un gindac SHi tzio razbuni dar nai nici ac SHi nici venin in maruntaiul dumitale. ARGHEZI C. O. 204. ♦ Pintecele femeii (considerat k loc. unde se concepe fatul). Maica nu sa va chema sashi poata uita pre fiiu sau fiindui den manuntaiele ei. PRAV. MOLD. 157^r/9. Deshteaptate copile in maruntaiele mele k perit viteazul codrilor. SHi codrii vor fi moshtenirea ta. DELAVRANCEA V. V. 202. ♦ (Invechit) Organe genitale (la barbat). Se goli inaintea tuturora del vazu saborul cai era veshtejite manuntaiele. MOXA 387/9. 2. F i g. Interiorul fiintzei omeneshti considerat k sediu al gindirii al sentimentelor al conshtiintzei etc. V. matz (I 4) rarunchi. SHi fapta a indoitului pacat in sama nebagind in lontrul manunteilor sale. CANTEMIR HR. 111. Veneticuacela oaspe [Amor] foishorul cu vapaie il aprinde shil ashaza in straine manuntaie. ASACHI S. L. I 161. Eu shad calare in inima lor [femeilor] shi nu k ma laud dar shtiu toate maruntaiele dintrinsele. CREANGA P. 162. Cind pronuntza cuvintele arta poezie acestea parcai iesheau din fundul maruntaielor. GHEREA ST. CR. II 55. Mama tresari din adincul maruntaielor ei shi fara sa spuie un cuvint izbucni intrun plins sfishietor. GIRLEANU L. 136. .Indoiala se repezi asupra lui k un lup flamind shi incepu sai mushte maruntaiele. STANCU R. A. III 117 cf. ZANNE P. II 273. 3. P. e x t. Partea din interior din adinc a unui lucru ; mijloc. Se inaltza pina la sferele tariei cerceteaza maruntaiele pamintului shi culegind din toate folositoare cunoshtintzi indemaneaza omului (a 1828). URICARIUL VII 178. Stihii a lumei patru supuse lui Arald Strabatetzi voi pamintul shi a lui maruntaie. EMINESCU O. I 94. Batrinul sta asemenea ginditor shi se uita fix in maruntaiele cele roshii ale focului id. G. P. 160. Spunea k vede. . . shi in maruntaile pamintului. CREANGA P. 243. Destul am fost certatzi cu focuri shi cutremure din maruntaiele acestui pamint. CARAGIALE O. VII 36 cf. IV 346. Unde se sfredeleshte pamintul pentru a se scoate avutziile ascunse in maruntaile lui. SHEZ. I 204. Detunaturi infundate se auzeau in rastimpuri din maruntaiele muntzilor. AGIRBICEANU A. 72. Ploaia se intareshte mai dirz clocotesc maruntaiele pamintului. C. PETRESCU. S. 56. Dupa citeva sute de metri de coborire spre maruntaiele pamintului copacii se opresc. BOGZA C. O. 167cf. id. TZ. 9 id. A. I. 193. In maruntaiele minelor. . . Minerii noshtri harnici de pe Jii Farama muntele. DESHLIU G. 46 cf. 26 id. M. 6 CONTEMP. 1 956 nr. 488 1/3. II. 1. (Invechit shi regional) Lucruri marunte (V 1) fara mare valoare ; maruntzishuri (III 1). Samizeturi de papaluri [sh]i alte maruntaie (a. 1 817). DR. IV 833 cf. 832 LB. Cumparai nishte balsamuri ceva zaharicale shi alte maruntai. GORJAN H. II 136/8 cf. DOC. EC. 988 LM ALR I 751/798. 2. (Argotic) Bani maruntzi ; maruntzish (III 2). GR. S. VII 118. SHi: (invechit shi regional) maruntai maruntaie maruntari manuntáie manuntai (invechit) manuntéi (regional) maruntéie (ALR I 751/554) maruntaiuri (ib. 751/735) marintáie (ib. 751/590614) marintaie (ib. 751/214) minuntáie (GOROVEI CR. 124) morintáie (ALR I 751/582) s. f. pl. ; (neobishnuit) maruntai s. n. Lat. minutalia.