marionetă sf [At: STAMATI, D. / P: ~ri-o~ / Pl: ~te / E: fr marionette] 1 Figurină acționată de o persoană (cu ajutorul unor sfori) pentru a interpreta diferite roluri în teatrul de păpuși Vz păpușă. 2 (Fig) Om fără personalitate, care execută servil ceea ce i se cere. 3 (Îs) Guvern ~ Guvern care execută servil ordinele primite de la o putere străină.

MARIONÉTĂ, marionete, s. f. 1. Păpușă care imită mișcări și gesturi omenești, fiind pusă în mișcare cu sfori, pentru a interpreta, pe o scenă amenajată în acest scop, roluri de teatru; fantoșă. Teatru de marionete. ▭ Fiecare club de copii trebuie să aibă trupa lui de marionete. SAHIA, U.R.S.S. 129. 2. Fig. Persoană care execută servil, orbește, ceea ce i se cere.

MARIONÉTĂ s.f. 1. Păpușă manevrată cu sfori, care interpretează diferite roluri pe o scenă specială. 2. (Fig.) Executant servil, lipsit de individualitate; interpus. [Pron. -ri-o-. / < fr. marionnette].

MARIONÉTĂ s. f. 1. păpușă manevrată cu sfori, care interpretează diferite roluri pe o scenă specială. 2. (fig.) executant servil, lipsit de individualitate. 3. (mar.) scripete vertical turnant, la piciorul catargului, servind la ghidarea manevrelor. (< fr. marionnette)

MARIONÉTĂ ~e f. 1) Figură reprezentând o ființă umană sau un animal, care, acționată de o persoană, interpretează un rol în teatrul de păpuși. 2) fig. Persoană ușor influențabilă, lipsită de voință și de personalitate; jucărie; păpușă. [Sil. -ri-o-] /<fr. marionnette

marionetă f. 1. mică figură de lemn sau de carton ce se mișca cu niște firișoare, pe un teatru mic: teatru de marionete, jocul păpușilor; 2. fig. persoană fără caracter (= fr. marionnette).

*marionétă f., pl. e (fr. marionette, d. Marion, dim. d. Marie, Maria). Barb. Păpușă care se întrebuințează la teatru popular numit Vasilachi. Fig. Manechin, om fără voință. V. fantoș.

marionétă (-ri-o-) s. f., g.-d. art. marionétei; pl. marionéte

marionétă s. f. (sil. -ri-o-), pl. marionéte

MARIONÉTĂ s. fantoșă. (~ la teatrul de păpuși.)

MARIONÉTĂ s. v. păpușă.

MARIONETĂ s. fantoșă. (~ la teatrul de păpuși.)

marionetă s. v. PĂPUȘĂ.

MARIONETĂ s. f. 1. Figurină acționată de o persoană (cu ajutorul unor sfori) spre a interpreta diferite roluri în teatrul de păpuși. V. p ă p u ș ă. Cf. STAMATI, D. De aveți noroc, un autor dramatic francez vă pune pe catolici și vă trage cu o sforișoarâ, ca pe marionete. I. NEGRUZZI, S. V, 158, cf. COSTINESCU. Fiecare club de copii trebuie să aibă trupa lui de marionete. SAHIA, U.R.S.S. 129. Este explicabil de ce dintre sutele de personaje ale romanului, toate reliefate și vii, singurele lăsate intenționat șters și mișcîndu-se ca niște marionete sînt tocmai ducele și ducesa, LL I, 132. 2. F i g. Om fără personalitate, care execută servil și orbește ceea ce i se cere. Toți sînt sclavii unei marionete. I. NEGRUZZI, S. VI, 36, cf. ȘĂINEANU, D. U. Fărădelegile marionetelor colonialiste provoacă indignarea întregii lumi. SCÎNTEIA, 1961, nr. 5051, cf. nr. 5060. ◊ Guvern marionetă = guvern care execută servil ordinele primite din afara granițelor. - Pronunțat: -ri-o-. – Pl.: marionete. – Din fr. marionette.