8 definitzii pentru marcat (s.n.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
MARCÁT1 s. n. Actziunea de a marca shi rezultatul ei; marcare marcaj. V. marca.
MARCÁT1 s. n. Actziunea de a marca shi rezultatul ei; marcare marcaj. V. marca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
marcat1 sn [At: SHAINEANU D. U. / Pl: (rar) ~uri / E: marca] 13 Marcare (13). 4 (Spt) Marcaj (6). 5 Marcare (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
marcat a. 1. ce poarta o marca sau un semn de recunoashtere: rufe marcate; 2. fixat dinainte predestinat. ║ n. actziunea de a marca: marcatul rufelor.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
marcát s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
marcát s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
MARCÁT s. v. insemnare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
MARCAT s. insemnare marcare. (~ vitelor de taiere.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare neclasificate
Aceste definitzii pot explica numai anumite intzelesuri ale cuvintelor.
MARCAT1 s. n. Actziunea de a m a r c a; marcare marcaj. Marcatul rufelor. SHAINEANU D. U. V. marca.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
marcatsubstantiv neutru
etimologie:
- marca DEX '09 DEX '98