6 definitzii pentru maracinash
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
MARACINÁSH maracinashi s. m. (Rar) Diminutiv al lui maracine. Maracine + suf. ash.
MARACINÁSH maracinashi s. m. (Rar) Diminutiv al lui maracine. Maracine + suf. ash.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
maracinash sm [At: TEODORESCU P. P. 177 / Pl: ~i / E: maracine + ash] 12 (Pop; shhp) Maracine (1) (mic).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
MARACINÁSH maracinashi s. m. (Rar) Diminutiv al lui maracine. Vinara muntzii cu urshii... Maracinashii cu iepurashii. SEVASTOS N. 361.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
maracinásh (rar) s. m. pl. maracináshi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
maracinásh s. m. pl. maracináshi
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare neclasificate
Aceste definitzii pot explica numai anumite intzelesuri ale cuvintelor.
MARACINÁSH s. m. (In poezia populata) Diminutiv (hipocoristic) al lui maracine (1). Vinara muntzii Cu urshii. . . Maracinashi Cu iepurashi. TEODORESCU P. P. 177 cf. MARIAN NU. 480 SEVASTOS N. 361. Pl.: maracinashi. Maracine + suf. ash.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
maracinash, maracinashisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui maracine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vinara muntzii cu urshii... Maracinashii cu iepurashii. SEVASTOS N. 361. DLRLC
-
etimologie:
- Maracine + sufix ash. DEX '98 DEX '09