MANIPULATÓR, -OÁRE, manipulatori, -oare, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Aparat cu care se apucă și se manipulează piesele calde într-o uzină sau într-un atelier. 2. S. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se stabilește sau se întrerupe circuitul electric la transmiterea semnalelor telegrafice. 3. S. m. și f. Manipulant. – Din fr. manipulateur.

manipulator, ~oare [At: COSTINESCU / V: (înv) mân~ / Pl: ~i, ~oare / E: manipula + -tor cf fr manipulateur] 1 sm Persoană care mânuiește aparate, mecanisme etc. Si: manipulant (1). 2 sm Persoană care mânuiește bani, fonduri. 3 sn Aparat cu care se apucă și se manipulează diverse piese. 4 sn Dispozitiv cu ajutorul căruia se stabilește sau se întrerupe circuitul la transmiterea semnalelor telegrafice. 5-8 sm Persoană care manipulează (3, 5-6, 8) ceva sau pe cineva.

MANIPULATÓR, -OÁRE, manipulatori, -oare, subst. 1. S. n. Aparat cu care se apucă și se manipulează piesele calde într-o uzină sau într-un atelier. 2. S. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se stabilește sau se întrerupe circuitul electric la transmiterea semnalelor telegrafice. 3. S. m. și f. Manipulant. – Din fr. manipulateur.

MANIPULATÓR², -OÁRE, manipulatori, -oare, s. m. și f. Manipulant.

MANIPULATÓR, -OÁRE s.m. și f. Manipulant. [Cf. fr. manipulateur].

MANIPULATÓR, -OÁRE I. s. m. f. manipulant. II. s. n. 1. dispozitiv pentru apucarea și manipularea lingourilor sau a altor semifabricate calde într-o uzină. 2. aparat pentru stabilirea și întreruperea circuitului la aparatele de telecomunicații. 3. comutator electric comandat prin pedală. (< fr. manipulateur)

manipulator m. cel ce manipulează. ║ n. aparat pentru transmiterea telegramelor.

*manipulatór, -oáre s. Care manipulează, mînuĭește, umblă cu: manipulator de medicamente, de banĭ publicĭ. S. n., pl. oare. Aparat întrebuințat în telegrafia electrică la transmis telegrame întrerupînd saŭ stabilind curentu. (V. receptor).

manipulatór¹ (persoană) s. m., pl. manipulatóri

manipulatór (persoană) s. m., pl. manipulatóri

MANIPULATÓR s. v. mânuitor.

MANIPULATÓR s. v. manipulant.

MANIPULATOR s. mînuitor. (~ de bani.)

manipulator s. v. MANIPULANT.

MANIPULATOR s. m., s. n. 1. S. m. Persoană care mînuiește aparate, mecanisme etc., manipulant; persoană care mînuiește bani, fonduri, bunuri. Cf. COSTINESCU, ȘĂINEANU, D. U., ALEXI, W. Manipulator de valori. LEG. EC. pl. 295. 2. S. n. Aparat cu care se apucă și se manipulează diverse piese. Cf. DP. 3. S. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se stabilește sau se întrerupe circuitul la transmiterea semnalelor telegrafice. Telegraful lui Morse. . . se compune esențialmente din patru părți, și anume:1) pila electrică, 2) manipulatorul, 3) linia telegrafică și 4) receptorul. PONI, F. 282, cf. DP. – Pl.: (1) manipulatori, (2, 3) manipulatoare. - Și: (învechit, 1) mînipulătór s. m. PONTBRIANT, D. – Manipula + suf. -tor. Cf. fr. m a n i p u l a t e u r. – Mînipulătór : prin apropiere de mînă.