18 definitzii pentru mangaiere

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

MANGAIÉRE mangaieri s. f. Actziunea de a (se) mangaia shi rezultatul ei. V. mangaia.

mangaiere sf [At: PSALT. 197 / P: ~gaie~ / V: (irg) ~gai~ (inv) ~iare ~gaiare man~ mangaiere mangaiare / Pl: ~ri / E: mangaia] 1 (Inv) Incurajare. 2 Consolare. 3 Ceea ce constituie o consolare un sprijin un ajutor pentru cineva. 4 Satisfactzie. 5 Atingere ushoara cu palma in semn de afectziune de dragoste Si: dezmierdare (1) (rar) mangaietura (5). 6 Frecare ushoara cu palma sau cu degetele Si: (rar) mangaietura (6). 7 (Reg; is) ~a nevestei Dans popular nedefinit mai indeaproape. 8 (Reg) Melodie dupa care se executa dansul mangaierea (6) nevestei. 9 (Bot; reg; ic) ~a apelor Silur (Euphrasia stricta).

MANGAIÉRE mangaieri s. f. Actziunea de a (se) mangaia shi rezultatul ei. [Pr.: gaie] V. mangaia.

MANGAIÉRE ~i f. 1) v. A MANGAIA. 2) Vorba sau gest plin de dragoste prin care se mangaie; alinare. [G.D. mangaierii] /v. a mangaia

mangaiere f. actziunea de a mangaia consolatziune.

MINGIIÉRE mingiieri s. f. Actziunea de a mingiia. 1. Dezmierdare alintare gest cu care se mingiie. Daca nutzi iesheam in drum Ai fi dat cu bucurie Altuia strain nu mie Mingiierile deacum. TOPIRCEANU M. 58. ◊ Fig. Pe fereastra deschisa veneau mingiierile verii. SADOVEANU O. I 268. 2. Incurajare imbarbatare; consolare. Amintirea zilelor bune e de multe ori o mingiiere in ceasuri triste. SADOVEANU O. VI 525. Nam alta mingiiere mai vie pe pamint Decit sanaltz la tine duioasa mea gindire. ALECSANDRI O. 124. ♦ Persoana (sau obiect) care mingiie incurajeaza sprijina. Numai tu tata eshti mingiierea noastra. ISPIRESCU L. 12. Domnitza Manda era singura mingiiere cei lasase o sotzie mult iubita. NEGRUZZI S. I 105. 3. Satisfactzie multzumire placere. Nu au nici chiar mingiierea de ashi putea tipari scrierile din lipsa de mijloace. MACEDONSKI O. IV 6. Cartea itzi aduce shi oarecare mingiiere. CREANGA A. 22. Varianta: mingaiére s. f.

mingiĭére f. pl. ĭ. Consolatziune alinarea tristetzeĭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

mangaiére s. f. g.d. art. mangaiérii; pl. mangaiéri

mangaiére s. f. g.d. art. mangaiérii; pl. mangaiéri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

MANGAIÉRE s. 1. alintare dezmierdare (rar) alint mangaietura (pop. shi fam.) giugiuleala (pop.) alintatura dragosteala dragostire (inv. shi reg.) olastiseala. (~ iubitei.) 2. v. consolare. 3. v. bucurie.

MINGIIERE s. 1. alintare dezmierdare (rar) alint mingiietura (pop. shi fam.) giugiuleala (pop.) alintatura dragosteala dragostire (inv. shi reg.) olastiseala. (~ iubitei.) 2. alinare consolare imbarbatare incurajare (inv.) consolatzie parigorie (fig.) balsam refugiu. (SHia gasit ~ in munca.) 3. bucurie desfatare multzumire placere satisfactzie (inv. shi pop.) multzumita (inv.) haz mingiietura. (Simte o mare ~.)

Intrare: mangaiere
mangaiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mangaiere
  • mangaierea
plural
  • mangaieri
  • mangaierile
genitiv-dativ singular
  • mangaieri
  • mangaierii
plural
  • mangaieri
  • mangaierilor
vocativ singular
plural
mangaiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mangaiare
  • mangaiarea
plural
  • mangaieri
  • mangaierile
genitiv-dativ singular
  • mangaieri
  • mangaierii
plural
  • mangaieri
  • mangaierilor
vocativ singular
plural
mangaiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mangaiare
  • mangaiarea
plural
  • mangaieri
  • mangaierile
genitiv-dativ singular
  • mangaieri
  • mangaierii
plural
  • mangaieri
  • mangaierilor
vocativ singular
plural
mangaiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mangaiere
  • mangaierea
plural
  • mangaieri
  • mangaierile
genitiv-dativ singular
  • mangaieri
  • mangaierii
plural
  • mangaieri
  • mangaierilor
vocativ singular
plural
mangaiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mangaiere
  • mangaierea
plural
  • mangaieri
  • mangaierile
genitiv-dativ singular
  • mangaieri
  • mangaierii
plural
  • mangaieri
  • mangaierilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

mangaiere, mangaierisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a (se) mangaia shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Gest cu care se mangaie. DLRLC
      • format_quote Daca nutzi iesheam in drum Ai fi dat cu bucurie Altuia strain nu mie Mingiierile deacum. TOPIRCEANU M. 58. DLRLC
      • format_quote figurat Pe fereastra deschisa veneau mingiierile verii. SADOVEANU O. I 268. DLRLC
    • 1.2. Alinare, consolare, imbarbatare, incurajare. DLRLC
      • format_quote Amintirea zilelor bune e de multe ori o mingiiere in ceasuri triste. SADOVEANU O. VI 525. DLRLC
      • format_quote Nam alta mingiiere mai vie pe pamint Decit sanaltz la tine duioasa mea gindire. ALECSANDRI O. 124. DLRLC
      • 1.2.1. Persoana (sau obiect) care mangaie incurajeaza sprijina. DLRLC
        • format_quote Numai tu tata eshti mingiierea noastra. ISPIRESCU L. 12. DLRLC
        • format_quote Domnitza Manda era singura mingiiere cei lasase o sotzie mult iubita. NEGRUZZI S. I 105. DLRLC
    • 1.3. Multzumire, placere, satisfactzie. DLRLC
      • format_quote Nu au nici chiar mingiierea de ashi putea tipari scrierile din lipsa de mijloace. MACEDONSKI O. IV 6. DLRLC
      • format_quote Cartea itzi aduce shi oarecare mingiiere. CREANGA A. 22. DLRLC
etimologie:
  • vezi mangaia DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.