4 definiții pentru mancurtizare
Explicative DEX
MANCURTIZÁRE s. f. uitare provocată intenționat; supunere orbească, depersonalizare, îndobitocire. (< mancurt + -iza)
mancurtizáre s. f. Supunere orbească, depersonalizare, îndobitocire ◊ „[...] regăsim în roman diverse forme și grade ale mankurtizării individului. Stafia mankurtului reapare unde nu te-ai fi așteptat.” R.lit. 9 II 84 p. 20. ◊ „Nu există nici o lege care să interzică «mankurtizarea» conștiințelor.” R.l. 11 II 94 p. 1; v. și 16 II 91 p. 1, 26 X 94 p. 16; v. și mancurt [scris și mankurtizare] (din mancurt; D. Urițescu CV 94)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MANKURTIZÁRE s. f. Amnezie, uitare provocată intenționat; supunere. – Din mancurt.[1]
- După alte surse, și: mancurtizare. — LauraGellner
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
*mancurtizáre s. f., g.-d. art. mancurtizắrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: mancurtizare
mancurtizare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||