optziuni
  • info

13 definitzii pentru mancau

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

MANCẮU mancai s. m. (Fam.) Om care mananca foarte mult sau care este lacom la mancare; om mancacios. Manca + suf. au.

MANCẮU mancai s. m. (Fam.) Om care mananca foarte mult sau care este lacom la mancare; om mancacios. Manca + suf. au.

mancau1 sm a [At: NECULCE L. 327 / Pl: ~ai / E: manca + au] 12 (Gmtz; prt) (Persoana) care mananca mult cu pofta shi cu lacomie Si: (reg) mancalau mancacios Vz gaman.

mancau2 sn vz macau1

MANCAU ~i m. depr. 1) Persoana care mananca mult shi lacom. 2) fam. Persoana care nu munceshte traind din munca altora. /a manca + suf. ~au

mancau m. Mold. mare mancacios: casa s’a mai ingreuiat cu un mancau CR.

mancau sn vz mancau1

MINCẮU mincai s. m. (Glumetz sau peiorativ) Om care maninca foarte mult care are mare pofta de mincare sau este lacom la mincare; mincacios. Casa sa mai ingreuiat cu un mincau. CREANGA P. 6. Mincau de shase prinzuri pe fiecare zi. Gras egoist! ALECSANDRI T. II 325. Era un mare mincau de placinte. NEGRUZZI S. I 286. ◊ (Adjectival) Incepura sa istoriseasca intimplari pline de interes in legatura cu tactica shi strategia electorala. Eu unul povesti cel gros shi mincau nam vazut una mai reushita k cea de acum doi ani. C. PETRESCU I. II 136.

mincắŭ m. Fam. Mincacĭos.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

mancắu (fam.) s. m. art. mancắul; pl. mancắi art. mancắi

mancau s. m. art. mancaul; pl. mancai art. mancaii

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

MANCAU s. mancacios (pop.) gaman (reg.) folticos hutupala mancalau. (E un mare ~.)

MINCAU s. mincacios (pop.) gaman (reg.) folticos hutupala mincalau. (E un mare ~.)

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mancau mancai s. m. om mancacios om care mananca foarte mult sau care este lacom la mancare

Intrare: mancau
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mancau
  • mancaul
  • mancau‑
plural
  • mancai
  • mancai
genitiv-dativ singular
  • mancau
  • mancaului
plural
  • mancai
  • mancailor
vocativ singular
  • mancaule
plural
  • mancailor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

mancau, mancaisubstantiv masculin

familiar
  • 1. Om care mananca foarte mult sau care este lacom la mancare; om mancacios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mancacios
    • format_quote Casa sa mai ingreuiat cu un mincau. CREANGA P. 6. DLRLC
    • format_quote Mincau de shase prinzuri pe fiecare zi. Gras egoist! ALECSANDRI T. II 325. DLRLC
    • format_quote Era un mare mincau de placinte. NEGRUZZI S. I 286. DLRLC
    • format_quote (shi) adjectival Incepura sa istoriseasca intimplari pline de interes in legatura cu tactica shi strategia electorala. – Eu unul povesti cel gros shi mincau nam vazut una mai reushita k cea de acum doi ani. C. PETRESCU I. II 136. DLRLC
  • 2. Persoana care nu munceshte traind din munca altora. NODEX
etimologie:
  • Manca + sufix au. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.