3 definitzii pentru manator (adj.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
manator [At: JIPESCU ap. CADE / V: maitor sm / Pl: ~i / E: mana1 + (a)tor] 1 sm (Pop) Persoana care mana animalele la pashune la plug etc. 2 sm (Spc) Baiat care mana vitele Si: pogonici. 3 a (Reg; is) Caine ~ Caine trimis sa adune oile. 4 a (Reg; ias) Caine de vanatoare care adulmeca shi urmareshte vanatul. 5 sm (Mun) Barcagiu. 6 sm (Mar; Buc) Poterash. 7 sm (Reg) Petzitor.
MANATÓR OÁRE manatori oare s. m. shi f. Persoana care mana vitele; cioban care da oile la strunga; strungar. ◊ (Adjectival) Caine manator = caine de vanatoare care adulmeca shi urmareshte vanatul. Din mana + suf. (a)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de gall
- actziuni
MINATÓR OÁRE minatori oare adj. (Adesea substantivat) Persoana care mina vitele; (cioban) care da oile la strunga face de mincare celorlaltzi ciobani shi i ajuta la unele munci (v. strungar). Dar aseara penserat... Minatorul (cea facut? Lapte dulce k baut). TEODORESCU P. P. 593. ◊ Ciine minator = ciine de vinatoare care adulmeca shi urmareshte vinatul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
manator, manatoareadjectiv manator, manatorisubstantiv masculin manatoare, manatoaresubstantiv feminin
- 1. (Persoana) care mana vitele; (cioban) care da oile la strunga face de mancare celorlaltzi ciobani shi i ajuta la unele munci. DLRLC
- Dar aseara penserat... Minatorul (cea facut? Lapte dulce k baut). TEODORESCU P. P. 593. DLRLC
- 1.1. Caine manator = caine de vanatoare care adulmeca shi urmareshte vanatul. DLRLC
-
etimologie:
- mana + sufix (a)tor. DLRM