optziuni
  • info

10 definitzii pentru manator (s.m.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

manator [At: JIPESCU ap. CADE / V: maitor sm / Pl: ~i / E: mana1 + (a)tor] 1 sm (Pop) Persoana care mana animalele la pashune la plug etc. 2 sm (Spc) Baiat care mana vitele Si: pogonici. 3 a (Reg; is) Caine ~ Caine trimis sa adune oile. 4 a (Reg; ias) Caine de vanatoare care adulmeca shi urmareshte vanatul. 5 sm (Mun) Barcagiu. 6 sm (Mar; Buc) Poterash. 7 sm (Reg) Petzitor.

MANATÓR OÁRE manatori oare s. m. shi f. Persoana care mana vitele; cioban care da oile la strunga; strungar. ◊ (Adjectival) Caine manator = caine de vanatoare care adulmeca shi urmareshte vanatul. Din mana + suf. (a)tor.

manator m. cel ce mana cai oi etc

MINATÓR OÁRE minatori oare adj. (Adesea substantivat) Persoana care mina vitele; (cioban) care da oile la strunga face de mincare celorlaltzi ciobani shi i ajuta la unele munci (v. strungar). Dar aseara penserat... Minatorul (cea facut? Lapte dulce k baut). TEODORESCU P. P. 593. ◊ Ciine minator = ciine de vinatoare care adulmeca shi urmareshte vinatul.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

manatór (pop.) s. m. pl. manatóri

manatór s. m. pl. manatóri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

MANATÓR s. v. haitash.

MANATÓR s. v. petzitor strungar.

MINATOR s. bataiash gonaci gonash haitash (reg.) ciocanash haitar (prin Mold.) botash. (~ la o vinatoare.)

minator s. v. PETZITOR. STRUNGAR.

Intrare: manator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manator
  • manatorul
  • manatoru‑
plural
  • manatori
  • manatorii
genitiv-dativ singular
  • manator
  • manatorului
plural
  • manatori
  • manatorilor
vocativ singular
  • manatorule
plural
  • manatorilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

manator, manatorisubstantiv masculin
manator, manatoareadjectiv
manatoare, manatoaresubstantiv feminin

  • 1. (Persoana) care mana vitele; (cioban) care da oile la strunga face de mancare celorlaltzi ciobani shi i ajuta la unele munci. DLRLC
    • format_quote Dar aseara penserat... Minatorul (cea facut? Lapte dulce k baut). TEODORESCU P. P. 593. DLRLC
    • 1.1. Caine manator = caine de vanatoare care adulmeca shi urmareshte vanatul. DLRLC
etimologie:
  • mana + sufix (a)tor. DLRM

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.