14 definitzii pentru magulitor
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relatzionale (5)
- altele (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
MAGULITÓR OÁRE magulitori oare adj. (SHi adv.) Care maguleshte lingusheshte flateaza. Maguli + suf. tor.
magulitor ~oare a [At: BUDAIDELEANU LEX. / Pl: ~i ~oare / E: maguli + tor] 1 (Inv) Care mangaie care alinta Si: mangaietor (1). 2 Care desfata. 3 Care lingusheshte Si: (ivr) magulicios (1). 4 Care flateaza Si: (ivr) magulicios (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
MAGULITÓR OARE magulitori oare adj. (SHi adv.) Care maguleshte lingusheshte flateaza. V. maguli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
MAGULITÓR OÁRE magulitori oare adj. Care maguleshte care contzine sau exprima o magulire. Acest cercetator va deduce despre noi lucruri putzin magulitoare. GALACTION O. I 337. Cezar Bolliac nu a gasit k zice prea mult expriminduse in nishte termeni din cei mai magulitori shi calduroshi. MACEDONSKI O. IV 14. Nu ascunde simtziminte adevarate sub vorbe magulitoare shi fatzarnice. BOLINTINEANU O. 339. ◊ (Adverbial atestat in forma magulitori) Nevestele... incep ai lua cu vorba shi ai dezmierda care de care mai magulitori CREANGA P. 14. ◊ (Substantivat) Au doar tzie se cuvine anmultzi magulitorii Ce alearga cu catzuia tamiind stapinitorii? CONACHI P. 258.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
MAGULITÓR ~oáre (~óri ~oáre) shi substantival Care maguleshte; lingushitor. /a maguli + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
magulitor a. care maguleshte.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
magulitór adj. m. pl. magulitóri; f. sg. shi pl. magulitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
magulitór adj. m. pl. magulitóri; f. sg. shi pl. magulitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
MAGULITÓR adj. lingushitor (Munt.) maglisitor (inv.) imbunator magulicios. (Vorbe ~oare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
MAGULITÓR adj. v. alintator dezmierdator mangaietor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
MAGULITOR adj. lingushitor (Munt.) miglisitor (inv.) imbunator magulicios. (Vorbe ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
magulitor adj. v. ALINTATOR. DEZMIERDATOR. MINGIIETOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Magulitor ≠ jignitor
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare neclasificate
Aceste definitzii pot explica numai anumite intzelesuri ale cuvintelor.
MAGULITOR OARE adj. 1. (Invechit) Care mingiie care alinta ; mingiietor. Cf. m a g u l i (1). Cf. BUDAIDELEANU LEX. PONTBRIANT D. ◊ (In context figurat) Doi salcimi pe dinlauntru cu candelele de flori inshira printra lor frunze zefirii magulitori. CONACHI P. 180. ♦ Care desfata ; placut. El au simtzit o multzamire foarte magulitoare IST. CAROL XII 27r/17. 2. Care lingusheshte ; care flateaza; (invechit rar) magulicios. Cf. m a g u l i (2). Nu ascunde simtziminte adevarate sub vorbe magulitoare shi fatzarnice. BOLINTINEANU O. 339. Cezar Bolliac nu a gasit k zice prea mult expriminduse in nishte termeni din cei mai magulitori shi calduroshi. MACEDONSKI O. IV 14.I se spuneau vorbe magulitoare mai mult k altor fete. AGIRBICEANU A. 130. Acest cercetator va deduce despre noi lucruri putzin magulitoare. GALACTION O. 337. ◊ (Adverbial) Nevestele. . . incep ai lua cu vorba shi ai dezmierda care de care mai magulitor. CREANGA P. 14. ◊ (Substantivat) Imparatului i sa cade a fi. . . cumplit impotriva magulitorilor. BELDIMAN N. P. II 155/21. Au doar tzie se cuvine anmultzi magulitorii Ce alearga cu catzuia tamiind stapinitorii? CONACHI P. 258. Pl.: magulitori oare. Maguli + suf. tor.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
magulitor, magulitoareadjectiv
- 1. Care maguleshte lingusheshte flateaza. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: lingushitor antonime: jignitor
- Acest cercetator va deduce despre noi lucruri putzin magulitoare. GALACTION O. I 337. DLRLC
- Cezar Bolliac nu a gasit k zice prea mult expriminduse in nishte termeni din cei mai magulitori shi calduroshi. MACEDONSKI O. IV 14. DLRLC
- Nu ascunde simtziminte adevarate sub vorbe magulitoare shi fatzarnice. BOLINTINEANU O. 339. DLRLC
- Nevestele... incep ai lua cu vorba shi ai dezmierda care de care mai magulitori. CREANGA P. 14. DLRLC
- Au doar tzie se cuvine anmultzi magulitorii Ce alearga cu catzuia tamiind stapinitorii? CONACHI P. 258. DLRLC
-
etimologie:
- Maguli + sufix tor. DEX '09
- maguli DEX '98