magnezit ssg [At: COBÎLCESCU, G. 32/16 / V: ~ă sf / E: fr magnesite] Carbonat de magneziu natural, de culoare albă-gălbuie sau brună, folosit în industrie. corectată

MAGNEZÍT s. n. Mineral foarte dur, de culoare albă- gălbuie sau brună, care cristalizează în sistemul romboedric; servește ca materie ceramică pentru unele produse refractare, la fabricarea unor varuri, a unor lianți etc. Variantă: magnezítă (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 6/1) s. f.

MAGNEZÍT s.n. Carbonat natural de magneziu. [Var. magnezită s.f. / < fr. magnésite].

MAGNEZÍT s. n. carbonat natural de magneziu, pentru cărămizi refractare, izolatoare electrice etc.; giobertit. (< fr. magnésite)

MAGNEZÍT n. Silicat natural de magneziu, de culoare albă-gălbuie sau brună, cu luciu sticlos, solubil în acizi, folosit în industria materialelor de construcție. /<fr. magnésite^[1]

magnezită sf vz magnezit

manganezit sn [At: DEX-S / Pl: ~uri / E: fr manganésite] (Min) Oxid natural de mangan¹.

MAGNEZÍTĂ s.f. v. magnezit.

*magnezítă f., pl. e (d. magnezie). Min. O substanță poroasă văroasă gălbuĭe care e un silicat natural idratat de magnezie (pop. spumă de mare).

magnezít s. n.

magnezít s. n.^[1]

MAGNEZÍT s. (MIN.) (pop.) spumă-de-mare.^[1]

MAGNEZIT s. (MIN.) (pop.) spumă-de-mare.

MAGNEZÍT (MAGNEZÍTĂ) s. f. (< fr. {i}) s. n. Carbonat natural de magneziu, care cristalizează în sistemul romboedric; apare în mase grăunțoase, compacte, de culoare albă-cenușie; este un mineral refractar, utilizat în metalurgie, industria cimentului, electrotehnică, alimentară, a cauciucului etc.

MAGNEZÍT subst. sg. Mineral foarte dur (carbonat de magneziu natural), de culoare albă-gălbuie sau brună, folosit în industrie. Magnezitul (spuma de marea)... se topește foarte cu greu în spațiu alb și se atacă de aciduri. COBÎLCESCU, g. 32/16. Cărămizile de magnezită trebuiesc puse altminterea. CONTEMP. 1948, nr. 112, 6/1. Șeful turnătoriei de oțel a propus înlocuirea. . . cărămizilor de magnezită. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4849. - Și: magnezită s. f. – Din fr. magnésite.