machiaj sn [At: CONTEMP. 1955 nr. 464 2/3 / P: ~chiaj / Pl: ~e / E: fr maquillage] 1 Fardare. 2 Farduri. 3 Aplicare de farduri sau de diverse accesorii pentru realizarea unei anumite fizionomii in teatru sau in cinema Si: machiere (2). 4 Camera unde se face machiajul (3).

MACHIÁJ machiaje s. n. Operatzie prin care i se da cuiva (mai ales unui actor) cu ajutorul fardului o anumita infatzishare; grima. Pronuntzat: chiaj.

MACHIÁJ s.n. Operatzia de grimare a unui actor facuta in scopul de ai da infatzisharea ceruta de un anumit rol; machiere. [Pron. chiaj. / cf. fr. maquillage].

MACHIÁJ s. n. operatzie de grimare a unui actor facuta cu scopul de ai da infatzisharea ceruta de rolul interpretat; machiere. (< fr. maquillage)

MACHIÁJ ~e n. 1) v. A MACHIA. 2) Strat de fard pe fatza celui machiat. /<fr. maquillage

machiáj (chiaj) s. n. pl. machiáje

machiáj s. n. (sil. chiaj) pl. machiáje

MACHIÁJ s. 1. v. fardare. 2. v. grimare.

MACHIAJ s. 1. fardare fardat machiat machiere vopsire vopsit (pop. shi fam. peior.) boiala boire boit (pop.) sulimeneala sulimenire. (~ unei femei.) 2. grimare grima machiere. (~ unui actor.)

MACHIAJ s. n. Actziunea de a (s e) m a c h i a shi rezultatul ei; machiere. V. g r i m a. Machiajul se facea in vazul tuturor contemp. 1955 nr. 464 2/3. Toate personajele care apar in aceasta piesa sa poarte un machiaj puternic T februarie 4. Totul pina shi machiajul actorilor concura prin mijloacele grotescului la satirizarea. . . unor tare ale societatzii vremii. ib. ianuarie 90 cf. L 1963 nr. 130 10/1. Pronuntzat: chiaj. Pl.: machiaje. Din fr. maquillage.