MACEDOROMẤN, -Ă, macedoromâni, -e, s. m., adj. Aromân. – Macedo[nean] + român.

macedoromân, ~ă smf, a [At: PUȘCARIU, L. R. I, 222 / Pl: ~i, ~e / E: Macedo(nean) + român] 1-9 Aromân (1-9).

MACEDOROMẤN, -Ă, macedoromâni, -e, s. m., adj. Aromân. – Macedo[nean] + român.^[1]

MACEDOROMÂN¹ ~ă (~i, ~e) Care ține de macedoromâni; propriu macedoromânilor; aromân. /macedoăneanî + român

MACEDOROMÎ́N¹, -Ă, macedoromîni, -e, adj. Care ține de macedoromîni; care provine de la macedoromîni.

macedoromấn adj. m., s. m., pl. macedoromấni; adj. f. macedoromấnă, pl. macedoromấne

macedoromân s. m., adj. m. român

macedoromân, -nă adj.

macedoromấnă (idiom) s. f., g.-d. art. macedoromấnei

macedoromână (idiom) s. f., g.-d. art. macedoromânei

MACEDOROMÂN s., adj. 1. s. v. aromân. 2. adj. v. aromânesc.

MACEDOROMÂN s., adj. 1. s. aromân, (rar) macedonean. (~ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. aromân, aromânesc, (rar) macedonean. (Populația ~.)

MACEDOROMẤN, -Ă adj. și s. m. (< Macedonia + român): 1. termen folosit în sintagmele dialect macedoromân și idiom macedoromân (v.). 2. (substantivat) locuitor de origine română din Macedonia, provincie din Peninsula Balcanică, devenită stat național după destrămarea fostei Federații Iugoslave. Se consideră că macedoromânii (aromânii) sunt o ramură directă a străromânilor (protoromânilor) desprinsă din trunchiul comun odată cu venirea slavilor în Balcani, (v. aromấn și dialéct).

MACEDOROMÂN, -Ă s. m., adj. Aromân. Numele de macedoromân nu e potrivit, dat fiind că majoritatea lor nu locuiește în Macedonia. PUȘCARIU, L. R. I, 222. - Pl.: macedoromâni, -e. – Macedo[nean] + român.