mașinație sf [At: GT (1839), 92²/20 / V: ~iune, (înv) machi~, machinațiune, mahi~, mahinăție, mahinățiune / Pl: ~ii / E: fr machination, it machinazione] (Mpl) Uneltire.

MAȘINÁȚIE, mașinații, s. f. Intrigă, uneltire, complot. Variante: (rar) mașinațiúne, (învechit) machináție (BĂLCESCU, O. II 185), machinațiúne (GHEREA, ST. CR. II 285), mahináție (NEGRUZZI, S. I 294) s. f.

MAȘINÁȚIE s.f. Uneltire; complot; intrigă. [Gen. -iei, var. mașinațiune s.f. / cf. lat. machinatio, fr. machination].

MAȘINÁȚIE s. f. uneltire; complot; intrigă. (< fr. machination)

MAȘINÁȚIE ~i f. Ansamblu de combinații secrete și complicate, vizând succesul sau eșecul unei afaceri. [G.-D. mașinației; Sil. -ți-e] /<fr. machination, it. macchinazione^[1]

machinație sf vz mașinație

mahinație sf vz mașinație

mașinațiune sf vz mașinație

MACHINAȚIÚNE s. f. V. mașinație.

MAȘINAȚIÚNE s.f. v. mașinație.

*machinațiúne f. (lat. machinátio, -ónis). Acțiunea de a machina, uneltire, intrigă, complot: a dejuca o machinațiune. – Și -áție. Fals maș-.

mașináție (-ți-e) s. f., art. mașináția (-ți-a), g.-d. art. mașináției; pl. mașináții, art. mașináțiile (-ți-i-)

mașináție s. f. (sil. -ți-e), art. mașináția (sil. -ți-a), g.-d. art. mașináției; pl. mașináții, art. mașináțiile (sil. -ți-i-)^[1]

mașinație

MAȘINÁȚIE s. 1. v. intrigă. 2. v. complot.^[1]

MAȘINAȚIE s. 1. intrigă, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și reg.) marghiolie, (Munt. și Olt.) școală, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) marafet, tehnă, tocmeală, umblet, zavistie, (fam.) tertip, (fig.) manevră, manoperă, urzeală, (fig. rar) mreajă, rețea, tramă, țesătură, (fam. fig.) mîncătorie, panglicărie, sforărie. (Umblă cu tot felul de ~ii.) 2. complot, conjurație, conspirație, intrigă, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și pop.) meșteșug, rneșteșugire, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală. (O ~ de curte.)

MAȘINAȚIE s. f. (Mai ales la pl.) Intrigă, uneltire, complot. Dreapta politică și puterea ambelor împărății vor trînti și vor nimici aceste mahinății. GT (1839), 92²/20. Infame mașinații. ROM. LIT. 156¹/7. Să îndrăznească prin machinațiile sale turburătoare a ruina alianța. BĂLCESCU, M. V. 263. Urmărind mahinațiile politicii, videam. . . că absolutismul începe iar a-și ridica capul. NEGRUZZI, S. I, 294. Ai publicat tu o scrisoare privitoare la machinațiunile companiei. CARAGIALE, O. VII, 225. Machinațiunea infernală s-a întors chiar în contra lui. GHEREA, ST. CR. II, 285. Afli din vreme despre unele mașinațiuni, ne pui în gardă, ne faci apărarea mai lesnicioasă. STANCU, R. A. IV, 71. Nu se pleacă în fața calomniilor ticluite cu migală și a mașinațiilor necinstite. CONTEMP. 1 956, nr. 484. 2/2. - Pl.: mașinații. – Și: mașinațiúne, (învechit) machináție, machinațiúne, mahináție, mahinăție, mahinățiúne (PONTBRIANT, D.) s. f. – Din fr. machination. – Machinațiúne < it. macchinazione.