opțiuni
  • info

10 definiții pentru mărăraș

Explicative DEX

MĂRĂRÁȘ s. m. 1. Diminutiv al lui mărar. 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și cu flori albe, foarte asemănătoare cu mărarul; chimion-de-apă (sau -de-baltă) (Oenanthe aquatica). – Mărar + suf. -aș.

MĂRĂRÁȘ s. m. 1. Diminutiv al lui mărar. 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și cu flori albe, foarte asemănătoare cu mărarul; chimion-de-apă (sau -de-baltă) (Oenanthe aquatica). – Mărar + suf. -aș.

mărăraș ssg [At: LM / E: mărar + -aș] 1-2 (Pop; șhp) Mărar (1) (care nu a ajuns la maturitate) Si: (rar) mărărel (1-2). 3 Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe, care formează umbele mari Si: (reg) chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, joină, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor, (nob) inate (Oenanthe phelladrium). 4 (Bot; reg; îc) ~-de-friguri Păducherniță (Lepidium ruderale). 5 (Mol; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Mol; art.) Melodie după care se execută mărărașul (5). corectată

MĂRĂRÁȘ s. m. Diminutiv al lui mărar. Foițică mărăraș. PĂSCULESCU, E. P. 198. Frunză verde mărăraș, Am drăguț păcurăraș, Vine seara-aduce caș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 410.

MĂRĂRÁȘ ~i m. (diminutiv de la mărar) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, toxică, cu flori mici albe, foarte asemănătoare cu mărarul. /mărar + suf. ~aș

mărăráș m. O plantă umbeliferă acŭatică (oenánthe phellándrium saŭ phellándrium aquáticum)

Ortografice DOOM

mărăráș s. m.

mărăráș s. m.

Relaționale

MĂRĂRÁȘ s. (BOT.) 1. mărărel. (Foaie verde ~.) 2. (Oenanthe aquatica) (reg.) joină, chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor.

MĂRĂRAȘ s. (BOT.) 1. mărărel. (Foaie verde ~.) 2. (Oenanthe aquatica) (reg.) joină, chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor.

Tezaur

MĂRĂRÁȘ subst. sg. I. (Bot.) 1. (în poezia populară) Diminutiv al lui m ă r a r; (rar) mărărel. Frunză verde mărăraș, Am drăguț păcurăraș. JARNIK-BÎRSEANU, D. 410, cf. MÎNDRESCU, L. P. 59. Foaie verde mărăraș, De la vale de oraș Strigâ-un colonel la marș. RĂDULESCU-CODIN, cf. GRAIUL, I, 284, VASILIU, C. 117. Foițică mărăraș, Măi Banule, eu te las. PĂSCULESCU, L. P. 198. 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe, care formează umbele mari; (regional) joină, chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor, (neobișnuit), inate (Oenanthe phellendrium ) Cf. LM, DDRF, BRANDZA, FL. 225, BARCIANU, ALEXI, W., BIANU, D. S., PANȚU, PL., SIMIONESCU, FL. 281, BUJOREAN, B. L. 383. 3. Compus: mărăraș-de-fríguri = păducherniță (Lepidium ruderale). Cf. PANȚU, PL., BUJOREAN, B. L. 383. II. (Art. ; prin Mold.) Numele unui dans popular. Cf. VARONE, D., LEXIC reg. 61. – Mărar + suf. -aș.

Intrare: mărăraș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărăraș
  • mărărașul
  • mărărașu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • mărăraș
  • mărărașului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărărașsubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui mărar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Foițică mărăraș. PĂSCULESCU, E. P. 198. DLRLC
    • format_quote Frunză verde mărăraș, Am drăguț păcurăraș, Vine seara-aduce caș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 410. DLRLC
  • 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și cu flori albe, foarte asemănătoare cu mărarul (Oenanthe aquatica). DEX '09 DEX '98
    sinonime: chimion-de-apă
etimologie:
  • Mărar + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „mărăraș”

Visit YouGlish.com