17 definiții pentru măgăriță
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- argou (1)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MẮGĂRIȚĂ, măgărițe, s. f. 1. Femela măgarului (1); măgăreață. 2. Fig. Calificativ dat unei femei proaste, încăpățânate sau obraznice. [Acc. și: măgăríță] – Măgar + suf. -iță.
măgăriță sf [At: LB / V: ~gar~ / A și: măgăriță / Pl: ~țe / E: măgar + -iță cf bg магарица] 1 Femelă a măgarului (1) Si: (îrg) măgăreață (1), (înv) asină. 2 (Reg; îs) ~ de catâr Femelă a catârului. 3 (Reg) Cruce de dinapoi a căruței Si: scara căruței. 4 Floare care se face la capătul stâlpilor la unele case țărănești.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂGĂRÍȚĂ, măgărițe, s. f. 1. Femela măgarului (1); măgăreață. 2. Calificativ dat unei femei proaste, încăpățânate sau obraznice. [Acc. și mắgăriță] – Măgar + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MĂGĂRÍȚĂ, măgărițe, s. f. Femela măgarului. – Accentuat și: mắgăriță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂGĂRÍȚĂ ~e f. 1) Femelă a măgarului. 2) fig. depr. Femeie proastă, încăpățânată sau obraznică. [G.-D. măgăriței] /măgar + suf. ~iță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
măgăriță f. 1. femeiușcă măgarului; 2. crucea dinapoi a carului; 3. căciula stâlpilor la o casă țărănească.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măgăríță (est) și mắgăriță (vest) f., pl. e (tot așa, bg. magaríca și sîrb. màgarica). Femela măgaruluĭ. – În Munt. vest măgăreață, pl. ețe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!măgăriță s. f., g.-d. art. măgăriței; pl. măgărițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!mắgăriță/măgăríță s. f., g.-d. art. mắgăriței/măgăríței; pl. mắgărițe/măgăríțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
măgăríță/măgăriță s. f., g.-d. art. măgăríței/măgăriței; pl. măgăríțe/măgărițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
măgăriță, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂGĂRÍȚĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) măgăreață, (înv.) asină. (~ este femela măgarului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂGĂRÍȚĂ s. v. ceatlău, cruce.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
măgăriță s. v. CEATLĂU. CRUCE.[1]
- Accentuat și măgăriță. — LauraGellner
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂGĂRIȚĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) măgăreață, (înv.) asină. (~ este femela măgarului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
măgăriță, măgărițe s. f. (peior.) fată sau femeie proastă, încăpățânată sau obraznică
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂGĂRIȚĂ s. f. I. Femela măgarului (I 1); (învechit și regional) măgăreață (1), (învechit) asină. Cf. LB, POLIZU. Bei lapte de măgăriță. PAMFILE, B. 65. Laptili di magarițî-i tari bun pentru tusî. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. La măgăriță bătrînă, frîu poleit, se zice la adresa femeilor bătrîne care se gătesc prea mult. Cf. ZANNE, P. I, 543. ♦ (Regional, în sintagma) Măgăriță de catîr = femela catîrului (Bănița-Petroșeni). A III 18. II. (Regional) 1. Crucea de dinapoi a căruței, scara căruței. Cf. DAMÉ, T. 10, PAMFILE, I. C. 132. 2. Floare care se face la capătul stilpilor la unele case țărănești, PAMFILE, I. C. 424. - Accentuat și: măgăriță. - Pl.: măgărițe. – Și: (regional) măgariță s. f. A III 7. – Măgar + suf. -iță. Cf. bg. магарица.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: măgăriță, măgăriță
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
măgăriță, măgărițesubstantiv feminin
- 2. Calificativ dat unei femei proaste, încăpățânate sau obraznice. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Măgar + sufix -iță. DEX '98 DEX '09