opțiuni
  • info

13 definiții pentru mâncător (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNCĂTÓR, -OÁRE, mâncători, -oare, s. m. și f., adj. (Ființă) care mănâncă; consumator. ◊ (Înv. și pop.) Mâncător de oameni = canibal, antropofag. – Mânca + suf. -ător.

MÂNCĂTÓR, -OÁRE, mâncători, -oare, s. m. și f., adj. (Ființă) care mănâncă; consumator. ◊ (Înv. și pop.) Mâncător de oameni = canibal, antropofag. – Mânca + suf. -ător.

mâncător, ~oare [At: CORESI, EV. 287 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: mânca + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care mănâncă Si: consumator. 3 sm (Îvp; îs) ~ de oameni Canibal. 4 sf (Orn; reg; îc) ~oare-de-albine Prigoare (Merops apiaster). 5 sm (Înv) Membru de familie. 6 sm (Înv; pgn) Om care trebuie hrănit Si: gură. 7 a (Îvr) Mâncăcios (2). 8 a (Rar; fig) Cheltuitor. 9-10 sm, a (Înv) (Om) care spoliază. 12 sm, a (Înv) (Om) intrigant. 13 a (Îvr) Comestibil. 14 sf (Arg) Gură.

MÂNCĂTÓR ~i m. rar Persoană (sau altă ființă) care mănâncă (mult). * ~ de oameni canibal; antropofag. /a mânca + suf. ~ător

mâncător a. și m. care mănâncă.

MÎNCĂTÓR, -OÁRE, mîncători, -oare, s. m. și f. Cel care obișnuiește să mănînce mult; lacom la mîncare. De nu-ți fi mîncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine. CREANGĂ, P. 259. Mincător de oameni = canibal, antropofag. În ostroavile caraibice lăcuie oameni sălbatici... sau, mai bine zicînd, mîncători de oameni. DRĂGHICI, R. 158.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mâncătór adj. m., s. m., pl. mâncătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. mâncătoáre

mâncătór s. m., adj. m., pl. mâncătóri; f. sg. și pl. mâncătoáre, g.-d. sg. art. mâncătoárei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂNCĂTÓR adj., s. v. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor.

MÂNCĂTÓR s. v. consumator.

mîncător adj., s. v. ASUPRITOR. EXPLOATATOR. ÎMPILĂTOR. OPRESIV. OPRESOR. PERSECUTOR. PRIGONITOR.

MÎNCĂTOR s. consumator. (E un mare ~ de...)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mâncător de oameni expr. (intl.) procuror.

mâncător de rahat expr. (peior.) 1. om lipsit de caracter; (om) bârfitor, clevetitor. 2. mincinos.

Intrare: mâncător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncător
  • mâncătorul
  • mâncătoru‑
plural
  • mâncători
  • mâncătorii
genitiv-dativ singular
  • mâncător
  • mâncătorului
plural
  • mâncători
  • mâncătorilor
vocativ singular
  • mâncătorule
plural
  • mâncătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâncător, mâncătorisubstantiv masculin
mâncătoare, mâncătoaresubstantiv feminin
mâncător, mâncătoareadjectiv

  • 1. (Ființă) care mănâncă (mult). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: consumator
    • format_quote De nu-ți fi mîncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine. CREANGĂ, P. 259. DLRLC
    • 1.1. învechit popular Mâncător de oameni = antropofag, canibal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: antropofag canibal
      • format_quote În ostroavile caraibice lăcuie oameni sălbatici... sau, mai bine zicînd, mîncători de oameni. DRĂGHICI, R. 158. DLRLC
etimologie:
  • Mânca + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.