6 definiții pentru lățișor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LĂȚIȘÓR, lățișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui laț1. – Laț1 + suf. -ișor.
LĂȚIȘÓR, lățișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui laț1. – Laț1 + suf. -ișor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
lățișor1 sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~oare / E: laț1 + -ișor] 1-10 (Pop; șhp) Laț1 (1-5) (mic) Si: (îvr) lățișoară (1-10), lățuș (1-10).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lățișor2 sm [At: DESCR. AȘEZ., 53/27 / V: (reg) leț~ / Pl: ~i sm, ~oare sn / E: laț2 + -ișor] 1-4 (Șhp) Laț2 (1-2) (mic).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂȚIȘÓR, lățișoare, s. n. Diminutiv al lui laț2. Un șoim prins în lățișor. ODOBESCU, S. I 289. Și făcu d-un lățișor Și m-apucă de picior. TEODORESCU, P. P. 280.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lățișór s. n., pl. lățișoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lățișór s. n., pl. lățișoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lățișor, lățișoaresubstantiv neutru
-
- Un șoim prins în lățișor. ODOBESCU, S. I 289. DLRLC
- Și făcu d-un lățișor Și m-apucă de picior. TEODORESCU, P. P. 280. DLRLC
-
etimologie:
- Laț + sufix -ișor. DEX '09 DEX '98