LĂMÂIOÁRĂ, lămăioare, s. f. Mic arbust din familia labiatelor, cu flori foarte aromate, care se folosește drept condiment (Thymus vulgaris). [Pr.: -mâ-ioa-] – Lămâie + suf. -ioară.

lămâioară sf [At: HEM / V: a~ / P: ~mâ-ioa~ / Pl: ~re / E: lămâie + -ioară] 1-2 (Șhp) Lămâie (1) (mică) Si: lămâiță (1-2). 3 (Bot) Lămâiță (3) (Lippia citriodora). 4 (Bot; reg) Gălbenele (Lysimachia vulgaris). 5 (Bot; reg) Barba-împăratului (Viola trudor). 6 (Bot; reg; îf alămâioară) Gutuie. 7 (Bot; reg) Lămâiță (5) (Thymus vulgaris).

LĂMÂIOÁRĂ, lămâioare, s. f. Mic arbust din familia labiatelor, cu flori foarte aromate, care se întrebuințează drept condiment (Thymus vulgaris). [Pr.: -mâ-ioa-] – Lămâie + suf. -ioară.

LĂMÂIOÁRĂ ~e f. Plantă mică, cu tulpina ramificată puternic și cu flori aromate, folosite drept condiment. /lămâie + suf. ~ioară

LĂMÎIOÁRĂ, lămîioare, s. f. Plantă semilemnoasă din familia labiatelor, cu flori foarte aromate, care se întrebuințează în bucătărie ca condiment (Thymus vulgaris ).

címbru și (Prah.) cĭúmbru m. (vsl. čombrŭ, d. vgr. thýmbros, thýmbra, lat. thymbra; bg. čuber; ung. csomber, secuĭește csömbör). O plantă labiată culinară cu miros plăcut și pătrunzător. În bot. satureia hortensis, cimbru de grădină; thymus chamaedris și thymus serpyllum, cimbrișor, cimbru de cîmp, sărpun, și thymus vulgaris cimbru care se întrebuințează ca condiment culinar și care se numește pe alocurĭ și lămîĭoară și schinduf.

lămîĭoáră (ĭoa o silabă) f., pl. e (dim. d. lămîĭe). V. cimbru.

lămâioáră (-mâ-ioa-) s. f., g.-d. art. lămâioárei; pl. lămâioáre

lămâioáră s. f. (sil. -ioa-), g.-d. art. lămâioárei pl. lămâioáre

LĂMÂIOÁRĂ s. v. cimbrișor, cimbru.

lămîioară s. v. CIMBRIȘOR. CIMBRU.