10 definiții pentru lădiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LĂDÍȚĂ, lădițe, s. f. Diminutiv al lui ladă; lădișoară, lăduță. – Ladă + suf. -iță.
LĂDÍȚĂ, lădițe, s. f. Diminutiv al lui ladă; lădișoară, lăduță. – Ladă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lădiță sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: ladă + -iță] 1-12 (Șhp) Ladă (1, 6, 8,18, 20, 33) (mică) Si: (reg) lădățuică (1-12), lădățuie (1-12), lădicică (1-12), lădicioară (1-12), lădioară (1-12), lădișoară (1-12), lăducă (1-12), lăduie (1-12), lăduță (1-12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂDÍȚĂ, lădițe, s. f. Diminutiv al lui ladă. Papagalul alb și roșu de pe lădița caterincei i-a amintit papagalul verde al Laurei. C. PETRESCU, Î. II 122. Fura tingirile cu bucate... și le ascundea în lădița trăsurii. GHICA, S. 76. Cearcă nencetat să vadă... de sînt la locul lor lădița, portofoliul și sipetele toate. NEGRUZZI, S. II 209.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lădíță f., pl. e. Dim. d. ladă. (Și sîrb. dim. ladica).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lădíță s. f., g.-d. art. lădíței; pl. lădíțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lădíță s. f., g.-d. art. lădíței; pl. lădíțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LĂDÍȚĂ s. lădișoară, (rar) lădățuie, lăduță, (înv. și reg.) sicriaș, (înv.) chichiță, sicrinel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LĂDÍȚĂ s. v. stup.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LĂDIȚĂ s. lădișoară, (rar) lădățuie, lăduță, (înv. și reg.) sicriaș, (înv.) chichiță, sicrinel.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lădiță s. v. STUP.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lădiță, lădițesubstantiv feminin
-
- Papagalul alb și roșu de pe lădița caterincei i-a amintit papagalul verde al Laurei. C. PETRESCU, Î. II 122. DLRLC
- Fura tingirile cu bucate... și le ascundea în lădița trăsurii. GHICA, S. 76. DLRLC
- Cearcă nencetat să vadă... de sînt la locul lor lădița, portofoliul și sipetele toate. NEGRUZZI, S. II 209. DLRLC
-
etimologie:
- Ladă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09