lânced, ~ă a [At: COD. VOR.² 232 / V: (înv) ~nged / Pl: ~ezi, ~e / E: ml languidus] 1 (Înv; d. oameni) Slăbit de boală Si: suferind. 2 (D. oameni, d. corpul, fața etc. lor) Lipsit de vitalitate Si: extenuat, istovit, vlăguit. 3 (D. plante) Plăpând. 4 (Îvr) Nesigur. 5 (Fig; d. activități) Care stagnează. 6 (Fig) Lipsit de importanță. 7 (D. ochi, privire) Languros. 8 (D. ritm, mișcare) Lent. 9 (D. glas, sunete, lumină etc.) Cu intensitate scăzută. 10 (D. vreme, fenomene ale naturii etc.) Moale. 11 (D. mirosuri) Stătut. 12 (Îvr; d. mâncăruri) Lipsit de gust Si: fad.

LÂNCED ~dă (~zi, ~de) 1) Care este lipsit de vigoare; fără energie și forță vitală. 2) înv. Care este slăbit din cauza unei boli; sleit de puteri. /<lat. languidus

lânced a. 1. slăbit (de suferință); 2. fără putere sau vioiciune. [Vechiu-rom. lânged = lat. LANGUIDUS].

lânged, ~ă a vz lânced

LÎ́NCED, -Ă, lîncezi, -de, adj. Slăbit de boală, sleit de puteri, lipsit de vigoare sau de energie. O mamă lîngă prunca tînjitoare A-ntors doi lîncezi ochi cu-amărăciune, Ca două plîngeri înspre soare-apune. TOMA, C. V. 69. Doarme, dar rece-i tot ca gheața Și parcă-n pieptu-i lînced de mult s-a stins viața. COȘBUC, P. II 187. ◊ Fig. Să ne aducem pururi aminte de Eminescu, cel mai ales între toți scriitorii acestui neam, apărut pe neașteptate în literatura lîncedă și convențională a epocii. SADOVEANU, E. 75. Acea lîncedă și searbădă monotonie a unora din cîntecele nemțești. ODOBESCU, S. III 100.

lânged a. V. lânced.

lî́nced, -ă adj. (lat. lánguidus, influențat de rînced. V. lîngoare). Slăbit de boală saŭ de suferință. Vechĭ. Lînged, bolnav care zace.

lî́nged, V. lînced.

lấnced adj. m., pl. lấncezi; f. lấncedă, pl. lấncede

lânced adj. m., pl. lâncezi; f. sg. lâncedă, pl. lâncede

lânced.

LÂNCED adj. v. bolnav, dulceag, fad, insipid, nesănătos, searbăd, suferind.

lînced adj. v. BOLNAV. DULCEAG. FAD. INSIPID. NESĂNĂTOS. SEARBĂD. SUFERIND.

lîncéd (lîncedă), adj. – 1. Galeș, debil. – 2. Bolnav. – 3. Melancolic, abătut. – Megl. lîngit, lîngid. Lat. languĭdus (Pușcariu 976; Candrea-Dens., 994; REW 4890; DAR), păstrat numai în rom. (în celelalte idiomuri romanice sînt derivări neol., cf. Rosetti, I, 168). Rezultatul g › c este modern (totuși se aude var., rară, lînged). A fost explicat prin analogie cu muced; dar pare mai curînd efectul unei disimulări g...d. Der. lîncezi, vb. (a zăcea; a fi bolnav, a avea o suferință, a vegeta, a se istovi); lîncezeală (var. lîncezime, înv., lîngejune), s. f. (boală, suferință). Cf. lîngoare.