LUXÁTZIE luxatzii s. f. Deplasare a extremitatzii articulare a unui os din pozitzia normala fatza de articulatzia din care face parte care provoaca o durere vie shi pierderea capacitatzii functzionale; scrantitura luxare. Din fr. luxation lat. luxatio.

luxatzie sf [At: MAN. SANAT. / V: ~iune / Pl: ~i / E: fr luxation lat luxatio onis] Deplasare a extremitatzilor osoase ale unei articulatzii din pozitzia obishnuita insotzita de pierderea posibilitatzii de a executa mishcarile normale Si: luxare (pfm) scrantire (reg) oligneala (ivr) luxatura.

LUXÁTZIE luxatzii s. f. Deplasare a extremitatzilor osoase ale unei articulatzii din pozitzia obishnuita insotzita de pierderea mishcarilor normale; scrantitura luxare. Din fr. luxation lat. luxatio.

LUXÁTZIE s.f. Deplasare a unui os din articulatzia lui; scrantitura; exartroza. [Gen. iei var. luxatziune s.f. / cf. fr. luxation lat. luxatio].

LUXÁTZIE s. f. deplasare a unui os din articulatzie; scrantitura; exartroza. (< fr. luxation lat. luxatio)

LUXÁTZIE ~i f. 1) Traumatism constand in deplasarea unui os din articulatzie; scrantitura. 2) Loc luxat; scrantitura. [G.D. luxatziei; Sil. tzie] /<fr. luxation lat. luxatio ~onis.

luxatziune sf vz luxatzie

LUXATZIÚNE s.f. v. luxatzie.

luxatziune f. in chirurgie: scrintirea unui membru.

*luxatziúne f. (lat. luxátio ónis). Chir. Scrintire; scrintitura. SHi átzie.

luxátzie (tzie) s. f. art. luxátzia (tzia) g.d. art. luxátziei; pl. luxátzii art. luxátziile (tzii)

luxátzie s. f. (sil. tzie) art. luxátzia (sil. tzia) g.d. art. luxátziei; pl. luxátzii art. luxátziile (sil. tzii)

luxatzie

LUXÁTZIE s. (MED.) deplasare dezarticulare dezarticulatzie dislocare luxare scranteala scrantire scrantitura sucire (rar) rasucire sucitura torsiune (prin vestul Munt.) proclinteala proclintire. (~ osului humeral.)

LUXATZIE s. (MED.) deplasare dezarticulare dezarticulatzie dislocare luxare scrinteala scrintire scrintitura sucire (rar) rasucire sucitura torsiune (prin vestul Munt.) proclinteala proclintire. (~ osului humeral.)

LUXÁTZIE (< fr. lat.) s. f. Deplasare persistenta a extremitatzii articulare a unui segment osos din pozitzia normala fatza de articulatzia din care face parte. Este insotzita uneori de ruptura capsulei articulare shi a ligamentelor shi de ieshirea extremitatzii unuia din oasele articulatziei din capsula. Provoaca o durere vie shi pierderea capacitatzii functzionale. Poate fi congenitala sau traumatica. Sin. scrantitura torsiune (3).