opțiuni
  • info

8 definiții pentru lustruire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUSTRUÍRE, lustruiri, s. f. Acțiunea de a (se) lustrui; lustruială. ♦ Spec. Operație de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeței unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios în vederea înfrumusețării, măririi rezistenței la coroziune și a îmbunătățirii ei. – V. lustrui.

LUSTRUÍRE, lustruiri, s. f. Acțiunea de a (se) lustrui; lustruială. ♦ Spec. Operație de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeței unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios în vederea înfrumusețării, măririi rezistenței la coroziune și a îmbunătățirii ei. – V. lustrui.

lustruire sf [At: TDRG / Pl: ~ri / E: lustrui] 1 Șlefuire. 2 Gătire. 3 Laudă. 4 (Spc) Operație de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeței unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios în vederea înfrumusețării, măririi rezistenței la coroziune și a îmbunătățirii ei.

LUSTRUÍRE s. f. Acțiunea de a lustrui. Lustruirea ghetelor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lustruíre s. f., g.-d. art. lustruírii; pl. lustruíri

lustruíre s. f., g.-d. art. lustruírii; pl. lustruíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUSTRUÍRE s. 1. fățuială, fățuire, fățuit, lustruit. (~ unei suprafețe netede.) 2. v. șlefuire. 3. lustruit, văcsuire. (~ pantofilor.)

LUSTRUIRE s. 1. fățuială, fățuire, fățuit, lustruit. (~ unei suprafețe netede.) 2. lustruit, șlefuire, șlefuit, (înv.) sclivisire. (~ unui obiect metalic.) 3. lustruit, văcsuire. (~ pantofilor.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LUSTRUÍRE (< lustrui). s. f. Acțiunea de a (se) lustrui. ♦ Operație de prelucrare foarte fină a pieselor cu ajutorul unor abrazivi fini, paste active etc. prin care suprafața acestora devine netedă și lucioasă, ceea ce asigură creșterea rezistenței la coroziune, micșorarea coeficientului de frecare etc. ♦ (ARTĂ Pop.) Unul dintre cele mai vechi procedee de finisare a ceramicii, aplicat încă din Antichitate de greci și romani. În România este unul dintre procedeel de ornamentare specifice pentru ceramica neagră, constând în desenarea sau frecarea cu un corp tare (de obicei piatră) a pereților vaselor uscate, dar nearse.

Intrare: lustruire
lustruire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lustruire
  • lustruirea
plural
  • lustruiri
  • lustruirile
genitiv-dativ singular
  • lustruiri
  • lustruirii
plural
  • lustruiri
  • lustruirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lustruire, lustruirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) lustrui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lustruială
    • format_quote Lustruirea ghetelor. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Operație de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeței unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios în vederea înfrumusețării, măririi rezistenței la coroziune și a îmbunătățirii ei. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi lustrui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.