LUNÁȚIE, lunații, s. f. Interval de timp între două faze identice ale Lunii (I 1); lună sinodică. – Din lat. lunatio. – Cf. fr. lunaison.

lunație sf [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat lunatio, -onis cf fr lunaison] 1 Fenomen al schimbării fazelor lunii (1) de la o fază dată până la faza următoare de același fel. 2 (Pex) Interval de timp între două faze identice ale lunii (1).

LUNÁȚIE s. f. Interval de timp între două faze ale lunii (I 1); lună sinodică. – Din lat. lunatio. Cf. fr. lunaison.

LUNÁȚIE, lunații, s. f. Interval de timp între două faze identice ale lunii.

LUNÁȚIE s.f. Interval de timp (circa 29 de zile) scurs între două faze identice ale Lunii; lună siderală. [Gen. -iei, var. lunațiune s.f. / < lat. lunatio].

LUNÁȚIE s. f. schimbare succesivă a fazelor Lunii; interval de timp (circa 29 de zile) între două faze identice ale Lunii. (< engl. lunation, lat. lunatio)

lunațiune sf vz lunație

LUNAȚIÚNE s.f. v. lunație.

*lunațiúne f. (lat. lunátio, -ónis, d. luna, lună). Luna lunară, timpu uneĭ învîrtirĭ a luniĭ în prejuru pămîntuluĭ. – Și -áție.

lunáție (-ți-e) s. f., art. lunáția (-ți-a), g.-d. art. lunáției; pl. lunáții, art. lunáțiile (-ți-i-)

lunáție s. f. (sil. -ți-e), art. lunáția (sil. -ți-a), g.-d. art. lunáției; pl. lunáții, art. lunáțiile (sil. -ți-i-)

LUNÁȚIE s. v. lună sinodică.

LUNAȚIE s. (ASTRON.) lună sinodică.