5 definiții pentru lulă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
lulă sf [At: LB / Pl: ~le / E: srb lula] (Ban) 1 Lulea (1). 2 (Pan) Țeavă dreaptă sau încolăcită de la cazanul de țuică.
luleá f., pl. ele (turc. [d. pers.] lule). Pipă, țeavă cu un rezervoriŭ la capăt de pus tutun p. fumat. Fam. Păhăruț: o lulea de rachiŭ. Adv. Foarte beat orĭ înamorat: beat lulea. A lua luleaŭa Neamțuluĭ, a te îmbăta. – În est și lĭuleá. În Ban. lulă (sîrb. lula). V. cĭubuc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LÚLĂ s. v. lulea, pipă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lulă s. v. LULEA. PIPĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
lúlă, lule, s.f. – Cep la butoi: „Fă bine și ia custura / Și te du și taie lula / Și împle la druște gura” (Grai. rom., 2000). – Der. din lulea (< tc. lule); pentru reg. lulă (Banat), Scriban indică srb. lula; din srb. lula (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||