16 definiții pentru locuitor
din care- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (2)
- relaționale (2)
- jargon (3)
Explicative DEX
LOCUITÓR, -OÁRE, locuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.). [Pr.: -cu-i-. – Var.: (înv.) lăcuitór, -oáre s. m. și f.] – Locui + suf. -tor.
LOCUITÓR, -OÁRE, locuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.). [Pr.: -cu-i-. – Var.: (înv.) lăcuitór, -oáre s. m. și f.] – Locui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
locuitor, ~oare [At: PSALT. 52 / V: (înv) lăc~ / P: ~cu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: locui + -itor] 1-2 a (Înv) Care locuiește (1-2) undeva Si: (înv) locuit (4-5). 3 a (Îvr) Care trăiește în concubinaj Si: (îvr) locuit (5). 4 smf Persoană care are domiciliul într-un loc determinat. 5 smf (Pex) Persoană din populația Terrei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCUITÓR, -OÁRE, locuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care locuiește într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc. Caut în acest București de un milion de locuitori un om să mă asculte. C. PETRESCU, C. V. 152. Vreu... ca tot locuitorul să fie reprezentant al națiunii. ALECSANDRI, T. I 232. – Variantă: lăcuitór (RUSSO, O. 78) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care trăiește într-un anumit loc. ~orii orașului. [Sil. -cu-i-] /a locui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
locuitor m. cel ce locuiește într’o țară, într’un oraș.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
locuitór, -oáre s. Care locuĭește: locuitoriĭ unuĭ oraș, uneĭ țărĭ, uneĭ insule.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂCUITÓR1, -OÁRE s. m. și f. v. locuitor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LĂCUITÓR1, -OÁRE s. m. și f. v. locuitor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăcuitor2, ~oare smf vz locuitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂCUITÓR1 s. m. v. locuitor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
locuitór (-cu-i-) s. m., pl. locuitóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
locuitór s. m., pl. locuitóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
LOCUITÓR s. 1. (înv.) sălășluitor, (fig.) suflet. (Un oraș cu un milion de ~.) 2. (la pl.) v. populație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LOCUITOR s. 1. (înv.) sălășluitor, (fig.) suflet. (Un oraș cu un milion de ~.) 2. (la pl.) populație, (înv. și reg.) poporime, (înv.) poporație, public. (~ii unui teritoriu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Jargon
LOCUITOR. Subst. Locuitor, cetățean; localnic, băștinaș, autohton, indigen, aborigen, (livr.), pămîntean. Muntean, plăieș; cîmpean; pădurean. Orășean, citadin, tîrgoveț; orășenime (rar), tîrgovețime. Sătean, țăran; țărănime. Mărginaș, mărginean (înv. și reg.). Mahalagiu; mahala. Străin, venetic (adesea peior.), imigrant, emigrant, emigrat. Compatriot, simpatriot (grecism înv.), concert, consătean. Vecin, megieș (pop.), vecinătate, megieșie (înv. și pop.). Populație, poporație (înv.), poporime (înv. și reg.). Adj. Cetățenesc. Localnic, băștinaș, de baștină, autohton, indigen, aborigen (livr.), pămîntean, pămîntesc, pâmîntenesc (înv.). Orășenesc, citadin, urban; sătesc, țărănesc. Mărginaș, mărginean (înv. și reg.). Străin, venetic adesea peior.), emigrant, imigrant. Vecin, megieș (pop.). Vb. A locui, a sta, a ședea, a trăi, a sălășlui (pop.); a se stabili, a se statornici, a se instala, a se aciua, a se aciola (rar), a se pripăși, a se oploși, a se adăposti, a-și găsi locul, a-și afla locul. A popula, a locui (înv.), a coloniza. A fi de loc din..., a se trage din..., a fi din partea locului. A se învecina, a fi vecin, a se megieși (înv. și reg.), a se mărgini. A se orășeniza (rar); a se urbaniza. Adv. Cetățenește; orășenește; țărănește. V. localitate, locuire, națiune.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăcuitór, lăcuitori, (lăcuitoriu), s.m. – (arh.) Locuitor: „Eu, robul lui Dumnezeu, popa Costan Moldovan, fiind lăcuitoriu întrácest sat...” (Săsar, 1798; cf. Dariu Pop, 1938: 79). – Din locui / lăcui + suf. -tor.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lăcuitór, -i, (lăcuitoriu), s.m. – (pop.) Locuitor: „Eu, robul lui Dumnezeu, popa Costan Moldovan, fiind lăcuitoriu întrácest sat...” (Săsar, 1798; cf. Dariu Pop 1938: 79). – Din locui / lăcui + -tor.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: lo-cu-i-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
- silabație: lă-cu-i-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
locuitor, locuitorisubstantiv masculin locuitoare, locuitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Caut în acest București de un milion de locuitori un om să mă asculte. C. PETRESCU, C. V. 152. DLRLC
- Vreu... ca tot locuitorul să fie reprezentant al națiunii. ALECSANDRI, T. I 232. DLRLC
-
etimologie:
- Locui + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX