optziuni
  • info

17 definitzii pentru locanta / locanda

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

LOCÁNTA locante s. f. (Inv.) Han2 local in care se servesc bauturi; ospatarie birt. [Var.: locánda s. f.] Din it. locanda ngr. lokánta.

LOCÁNTA s. f. v. locanda.

LOCÁNTA locante s. f. (Invechit) Ospatarie birt (care are shi odai de inchiriat); han. La una din locante il vad pe nenea Alvitza. STANCU D. 408. Nu era rau... nici in locantele din Cluj. PAS Z. IV 145. Cei vreo doi sorcovetzi ce mai ramasesera teferi din Tirgul Cucului curind se topira shi ei la locanta lui Borsh. HOGASH DR. II 48. Pl. shi: locantzi (CONTEMPORANUL VI 200). Varianta: locánda (BOLINTINEANU O. 275) s. f.

LOCÁNTA/LOCÁNDA s. f. han local unde se servesc bauturi. (< ngr. lokanta it. locanda)

LOCÁNDA s. f. v. locanta.

locanda sf vz locanta

LOCÁNDA locande s. f. Han2 local in care se servesc bauturi; ospatarie birt. [Var.: locánta s. f.] Din it. locanda ngr. lokánta.

LOCÁNDA s.f. (Rar) Han local unde se servesc bauturi in Italia. [< it. locanda].

locanda (locanta) f. ospatarie han. [Gr. LOCANTA].

locánda shi (maĭ des) locánta f. pl. e (ngr. lokánta pron. nda turc. lokanta shi nda d. it. locanda han d. locare shi allogare a inchiria. V. locatar). Est. Restaurant birt ospatarie casa in care se da de mincat pe banĭ. V. otel.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!locanta (inv.) s. f. g.d. art. locantei; pl. locante

locánta/locánda (inv.) s. f. g.d. art. locántei/locándei; pl. locánte/locánde

locánta/locánda s. f. g.d. art. locántei/locándei pl. locánte/locánde

locánda v. locánta

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

LOCÁNTA s. v. birt han ospatarie.

locanta s. v. BIRT. HAN. OSPATARIE.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

locánda (locánde) s. f. Circiuma restaurant. Var. locanta. Mr. lucanta. It. locanda prin intermediul ngr. λοϰάντα (Tiktin; Gáldi 206) cf. bg. tc. lokanta sb. lokanda. Der. locandier s. m. (hangiu gazda) din it. locandiere.

Intrare: locanta / locanda
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locanta
  • locanta
plural
  • locante
  • locantele
genitiv-dativ singular
  • locante
  • locantei
plural
  • locante
  • locantelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locanda
  • locanda
plural
  • locande
  • locandele
genitiv-dativ singular
  • locande
  • locandei
plural
  • locande
  • locandelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

locanta, locante / locanda, locandesubstantiv feminin

  • 1. invechit Han local in care se servesc bauturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: birt han ospatarie
    • format_quote La una din locante il vad pe nenea Alvitza. STANCU D. 408. DLRLC
    • format_quote Nu era rau... nici in locantele din Cluj. PAS Z. IV 145. DLRLC
    • format_quote Cei vreo doi sorcovetzi ce mai ramasesera teferi din Tirgul Cucului curind se topira shi ei la locanta lui Borsh. HOGASH DR. II 48. DLRLC
  • comentariu Plural shi: locantzi. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.