10 definitzii pentru localnic (s.m.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

LOCÁLNIC A localnici ce adj. s. m. shi f. 1. Adj. Care este din partea locului; care tzine de un anumit loc; local (2). 2. S. m. shi f. Persoana considerata in raport cu localitatea in care traieshte; om din partea locului. Din rus. lokal’nai (dupa derivatele in nic).

LOCÁLNIC A localnici ce adj. s. m. shi f. 1. Adj. Care este din partea locului; care tzine de un anumit loc; local (2). 2. S. m. shi f. Persoana considerata in raport cu localitatea in care traieshte; om din partea locului. Din rus. lokal’nai (dupa derivatele in nic).

localnic ~a [At: (a. 1785) URICARIUL I 120 / Pl: ~ici ~ice / E: rs локальный] 12 smf a (Persoana) care locuieshte intro anumita regiune Si: local (3). 3 a Care tzine de un anumit loc (79). 4 a Care se refera la un anumit loc (79). 5 a Care este dintrun anumit loc (79). 6 a (Ie) A fi ~ din... A fi originar din...

LOCÁLNIC A localnici e s. m. shi f. Persoana din localitate; bashtinash. Localnicii... au venit inarmatzi. CAMILEAR N. I 235. El e singurul localnic care na capatat friguri. NEGRUZZI S. I 318. ◊ (Adjectival) Acel musafir sa nu fie localnic din Bagdad. CARAGIALE O. III 62.

LOCÁLNIC ~k (~ci ~ce) shi substantival 1) Care tzine de localitatea de locul despre care se vorbeshte; propriu localitatzii locului despre care se vorbeshte. 2) Care ishi trage originea din locul dat; din partea locului. /<rus. lokal’nyi

localnic a. local: negustori localnici. ║ m. om din acelash loc.

*locál a adj. (lat. localis fr. local). Particular unuĭ loc: Romaniĭ respectaŭ religiunea locala a popoarelor cucerite. Med. Marginit la un singur organ: boala locala. Coloarea locala aspectu local semnele (costumele) particulare loculuĭ (saŭ timpuluĭ) intr’o pĭesa teatrala orĭ pictura. S. m. shi f. Persoana locala: ĭam intrebat pe localĭ. S. n. pl. urĭ saŭ shi e. Loc camera saŭ edificiŭ destinat unuĭ scop: localu universitatziĭ din Ĭashĭ. Adv. In mod local. Fals locálnic adj. shi s. (persoana locala).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

locálnic adj. m. s. m. pl. locálnici; adj. f. s. f. locálnica pl. locálnice

locálnic adj. m. s. m. pl. locálnici; f. sg. locálnica pl. locálnice

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

LOCÁLNIC s. (inv.) patriot. (Intreaba un ~ de pe strada.)

LOCALNIC s. (inv.) patriot. (Intreaba un ~ de pe strada.)

Intrare: localnic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • localnic
  • localnicul
  • localnicu‑
plural
  • localnici
  • localnicii
genitiv-dativ singular
  • localnic
  • localnicului
plural
  • localnici
  • localnicilor
vocativ singular
  • localnicule
  • localnice
plural
  • localnicilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

localnic, localnicisubstantiv masculin
localnica, localnicesubstantiv feminin

  • 1. Persoana considerata in raport cu localitatea in care traieshte; om din partea locului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Localnicii... au venit inarmatzi. CAMILEAR N. I 235. DLRLC
    • format_quote El e singurul localnic care na capatat friguri. NEGRUZZI S. I 318. DLRLC
etimologie:
  • limba rusa lokal’nai (dupa derivatele in nic). DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.