LINTZÓLIU lintzolii s. n. Giulgiu. Din lat. linteolum it. lenzuolo fr. linceul.

lintzoliu sn [At: DEX / P: ~liu / Pl: ~ii / E: lat linteolum it lenzuolo fr linceul] (Liv) Giulgiu.

LINTZÓLIU lintzolii s. n. (Livr.) Giulgiu. Din lat. linteolum it. lenzuolo fr. linceul.

LINTZÓLIU lintzolii s. n. Giulgiu. Peun pat alb k un lintzoliu Zace lebada murinda. EMINESCU O. I 32. ◊ Fig. Lintzoliul rece de zapada intarita. CAMIL PETRESCU V. 80. Umbrele se pot ridica din adincuri shi pot arunca lintzoliul lor mohorit peste zarile fara sfirshit ale rasaritului. HOGASH M. N. 64. Coboara corbiin pilc de doliu. Cernesc al iernii alb lintzoliu. DEMETRESCU O. 63. Pronuntzat: liu.

LINTZÓLIU s.n. Giulgiu. [Pron. liu. / cf. fr. linceul lat. linteolum].

LINTZÓLIU s. n. giulgiu. (< fr. linceul lat. linteolum)

LINTZÓLIU ~i f. 1) Bucata de panza subtzire shi fina cu care femeile ishi acopera capul; giulgiu. 2) Panza cu care se acopera mortul; giulgiu. [Sil. liu] /<lat. linteolum it. lenzuolo

lintzoliu n. giulgiu: pe un pat alb k un lintzoliu EM. (= fr. linceuil).

*lintzóliŭ n. (fr. linceul d. lat. lintéolum dim. d. linteum bucata de pinza de in d. linum in; it. lenzuólo. V. in linie). Gĭulgĭ pinza de acoperit mortziĭ. V. raspete.

lention^[1] sn vz lintzoliu

lintzóliu [liu pron. lĭu] s. n. art. lintzóliul; pl. lintzólii art. lintzóliile (lii)

lintzóliu s. n. [liu pron. liu] art. lintzóliul; pl. lintzólii art. lintzóliile (sil. lii)

lintzoliu

lintzoliu lii.

LINTZÓLIU s. v. giulgiu.

LINTZOLIU s. giulgiu (inv. shi pop.) pinza (inv. shi reg.) sovon (reg.) paioara (prin Olt. shi Munt.) pinzuiala (prin Ban. shi Transilv.) salie (inv.) cearshaf grobnic. (~ cu care se ingroapa mortul.)

lintzolíu (lintzólii) s. n. Giulgiu. It. lenzuolo (sec. XIX) cuvint de circulatzie literara.