opțiuni
  • info

16 definiții pentru lingvist

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINGVÍST, -Ă, lingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în lingvistică. [Var.: linguíst, -ă s. m. și f.] – Din fr. linguiste.

LINGVÍST, -Ă, lingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în lingvistică. [Var.: linguíst, -ă s. m. și f.] – Din fr. linguiste.

lingvist, ~ă smf [At: AR (1829), 191 / V: (iuz) ~ghist, ~guist / Pl: ~iști, ~e / E: fr linguiste] Specialist în lingvistică (1) Si: (înv) limbist.

LINGVÍST, -Ă, lingviști, -ste, s. m. și f. Om de știință care se ocupă cu lingvistica. Figura cea mai impunătoare din trecutul lingvisticii romîne este incontestabil Bogdan Petriceicu Hasdeu, cel dintîi lingvist modern al nostru. L. ROM. 1954, nr. 3, 5. Lingviștii progresiști, legați de popor și de limba acestuia, au fost partizani ai ortografiei fonetice. IORDAN, L. R. 222.

LINGVÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în lingvistică. [Var. linguist, -ă s.m.f. / cf. fr. linguiste].

LINGVÍST, -Ă s. m. f. specialist în lingvistică. ◊ glotolog. (< fr. linguiste)

LINGVÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Specialist în lingvistică. /<fr. linguiste[1]

  1. Var. linguist — LauraGellner

LINGUÍST, -Ă s. m. și f. v. lingvist.

LINGUÍST, -Ă s. m. și f. v. lingvist.

linghist smf vz lingvist

linguist, ~ă smf vz lingvist

LINGUÍST, -Ă s.m. și f. v. lingvist.

linguist m. cel ce se dă studiului limbilor.

*linghíst, -ă s. (fr. linguíste, d. lat. lingua, limbă). Care studiază limbile din punct de vedere științific (nu literar), indiferent dacă-s organu unuĭ popor cult orĭ a unuĭ trib sălbatic. – Fals limbist, -gvist.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lingvíst s. m., pl. lingvíști

lingvíst s. m., pl. lingvíști[1]

  1. Var. linguist — LauraGellner

lingvist

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LINGVÍST s. m. (cf. fr. linguiste): specialist în lingvistică (v.).

Intrare: lingvist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingvist
  • lingvistul
  • lingvistu‑
plural
  • lingviști
  • lingviștii
genitiv-dativ singular
  • lingvist
  • lingvistului
plural
  • lingviști
  • lingviștilor
vocativ singular
  • lingvistule
  • lingviste
plural
  • lingviștilor
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linguist
  • linguistul
  • linguistu‑
plural
  • linguiști
  • linguiștii
genitiv-dativ singular
  • linguist
  • linguistului
plural
  • linguiști
  • linguiștilor
vocativ singular
  • linguistule
  • linguiste
plural
  • linguiștilor
linghist
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lingvist, lingviștisubstantiv masculin
lingvistă, lingvistesubstantiv feminin

  • 1. Specialist în lingvistică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Figura cea mai impunătoare din trecutul lingvisticii romîne este incontestabil Bogdan Petriceicu Hasdeu, cel dintîi lingvist modern al nostru. L. ROM. 1954, nr. 3, 5. DLRLC
    • format_quote Lingviștii progresiști, legați de popor și de limba acestuia, au fost partizani ai ortografiei fonetice. IORDAN, L. R. 222. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.