LIBIDINÓS, -OÁSĂ, libidinoși, -oase, adj. Care se lasă stăpânit de pofta plăcerilor senzuale, înclinat spre lascivitate. – Din fr. libidineux, lat. libidinosus.

libidinos, ~oasă a [At: LM / Pl: ~oși, ~oase / E: lat libidinosus, fr libidineux] 1 (D. oameni) Care manifestă fără pudoare o înclinație spre plăcerile senzuale și imoralitate Si: imoral, lasciv. 2 (D. manifestările, acțiunile oamenilor) Care denotă o predispoziție pentru plăcerile senzuale Si: indecent, obscen.

LIBIDINÓS, -OÁSĂ, libidinoși, -oase, adj. Care se lasă fără rușine stăpânit de pofta plăcerilor senzuale, înclinat spre lascivitate. – Din fr. libidineux, lat. libidinosus.

LIBIDINÓS, -OÁSĂ, libidinoși, -oase, adj. (Mai ales despre oameni bătrîni) Stăpînit de pofta plăcerilor senzuale, înclinat spre desfrîu, spre lascivitate. V. lasciv, senzual. Un negustor din hală avar și libidinos. G. M. ZAMFIRESCU, SF, M. N. II 256. Comisul... ca meridional libidinos, e însurat cu o romîncă de 22 de ani. IBRĂILEANU, SP. CR. 142.

LIBIDINÓS, -OÁSĂ adj. Desfrânat; senzual, lasciv. [< fr. libidineux, lat. libidinosus].

LIBIDINÓS, -OÁSĂ adj. senzual, lasciv; înclinat spre desfrâu. (< fr. libidineux, lat. libidinosus)

LIBIDINÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care manifestă libido; înclinat în permanență spre satisfacerea pornirilor senzuale. /<fr. libidineux, lat. libidinosus

*libidinós, -oásă adj. (lat. libidinosus, d. libído, -ídinis, plăcere sensuală, rudă cu vsl. lĭubiti și rom. ĭubesc). Lasciv, ĭubitor de plăcerĭ sensuale.

libidinós adj. m., pl. libidinóși; f. libidinoásă, pl. libidinoáse

libidinós adj. m., pl. libidinóși; f. sg. libidinoásă, pl. libidinoáse