opțiuni

8 definiții pentru libel (pl. -e)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

libel1 sn [At: POLIZU / V: ~ă sf, (reg) ~er / Pl: ~e / E: lat libellus, ger Libell] 1 (Iuz) Cărticică. 2 (Trs) Caiet pentru însemnări Si: condică, registru. 3 (Spc) Libret de evidență a banilor.

libel2 sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~e (rar) ~uri / E: fr libelle, ger Libell] (Iuz) Scriere satirică ce critică violent anumite concepții, trăsături de caracter etc. ale unei persoane Si: pamflet.

LIBÉL s.n. Scriere satirică asemănătoare cu pamfletul, dar mai violentă decât acesta. [Pl. -luri, -le. / < fr. libelle, cf. lat. libellus – cărticică].

LIBÉL s. n. scriere satirică, ca pamfletul, dar mai violentă. (< fr. libelle, lat. libellus)

*libél n., pl. e (lat. libellus, dim. d. liber, carte). Rar. Broșură injurioasă scrisă contra cuĭva, panflet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

libél s.n. libéle / libéluri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LIBÉL s. v. diatribă, pamflet.

libel s. v. DIATRIBĂ. PAMFLET.

Intrare: libel (pl. -e)
libel (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • libel
  • libelul
  • libelu‑
plural
  • libele
  • libelele
genitiv-dativ singular
  • libel
  • libelului
plural
  • libele
  • libelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)