opțiuni
  • info

11 definiții pentru legător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGĂTÓR, -OÁRE, (I) legători, -oare, s. m. și f., (II) legători, s. f. I. S. m. și f. Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.

legător, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: lega1 + -tor] 1 smf Persoană specializată în legatul cărților. 2 smf Persoană care leagă snopi. 3-4 sf Obiect (cu care sau) în care se leagă ceva. 5 sf (Spc) Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii Si: legătură (79). 6 sf (Spc) Basma. 7 sf (Înv) Cravată. 8 (Spc; înv) Fular.

LEGĂTÓR, -OÁRE, legători, -oare, subst. I. S. m. și f. 1. Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.

LEGĂTÓR, -OÁRE, legători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană specialistă în meșteșugul legării cărților. 2. Persoană care leagă snopii. Voia ca... el să aleagă pe oameni și cosași și legători, și fete ce trec de-a lungul brazdei s-adune în urma cosașului mănunchii sub secere. SLAVICI, O. I 213.

LEGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Muncitor specializat în operații de cartonare și legare. ~ de cărți. 2) Lucrător agricol care leagă snopii. /a lega + suf. ~ător

legător m. cel ce leagă cărți.

legătór m. (după fr. relieur). Barb. Acela care leagă (scorțește) cărțile. – Curat rom. și ob. în popor scorțitor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

legătór s. m., pl. legătóri

legătór s. m., pl. legătóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEGĂTÓR s. (rar) scorțitor, (Transilv.) compactor. (~ de cărți.)

LEGĂTOR s. (rar) scorțitor, (Transilv.) compactor. (~ de cărți.)

Intrare: legător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legător
  • legătorul
  • legătoru‑
plural
  • legători
  • legătorii
genitiv-dativ singular
  • legător
  • legătorului
plural
  • legători
  • legătorilor
vocativ singular
  • legătorule
plural
  • legătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

legător, legătorisubstantiv masculin
legătoare, legătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană specializată în legatul cărților. DEX '09 DLRLC
    sinonime: compactor scorțitor
  • 2. Persoană care leagă snopii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Voia ca... el să aleagă pe oameni și cosași și legători, și fete ce trec de-a lungul brazdei s-adune în urma cosașului mănunchii sub secere. SLAVICI, O. I 213. DLRLC
etimologie:
  • Lega + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.