legitimatzie sf [At: COD. TZIV. 6^bis/11 / V: (rar) ~iune (ivr) ~ghiti~ ~maciune ~matziune / Pl: ~i / E: fr légitimation ger Legitimation] 1 (Jur; asr) Legitimare (1). 2 (Ivr) Infiere a unui copil. 3 (Ivr) Adoptzie a unui copil. 4 (Ivr) Legitimare (4). 5 (Asr) Justificare. 6 (Asr) Motivare. 7 Document oficial prin care se constata shi se probeaza identitatea calitatea cuiva sau apartenentza unei persoane la o institutzie la un club etc. 8 (Fig) Dovada. 9 (Fig) Proba.

LEGITIMÁTZIE legitimatzii s. f. Act document personal eliberat de o autoritate prin care cineva se poate legitima dovedindushi identitatea calitatea etc. Persoanele distinse cu titluri ale Republicii Populare Romine primesc diploma de conferire a titlului shi legitimatzia. B. O. 1953 21. Profesorul: Poate avetzi un act o legitimatzie. SEBASTIAN T. 241.

LEGITIMÁTZIE s.f. Act document personal care atesta oficial identitatea unei persoane gradul care il are etc. [Gen. iei var. legitimatziune s.f. / cf. fr. légitimation].

LEGITIMÁTZIE s. f. act document personal care atesta oficial identitatea unei persoane. (< fr. légitimation)

LEGITIMÁTZIE ~i f. Act oficial eliberat de o autoritate prin care se atesta identitatea unei persoane (sau se certifica anumite date juridice). [G.D. legitimatziei] /<fr. légitimation

leghitimatzie sf vz legitimatzie

legitimatziune sf vz legitimatzie

legitimaciune sf vz legitimatzie

legitimatziune sf vz legitimatzie

LEGITIMATZIÚNE s.f. v. legitimatzie.

abonaméntlegitimátzie s. n. Legitimatzie care in schimbul unei sume de bani permite posesorului sa calatoreasca cu anumite mijloace de transport ◊ „I.T.B.ul va pune in vanzare shi noul tip de abonamentlegitimatzie cu durata nelimitata (pana la pierdere sau deteriorare).” R.l. 12 X 77 p. 5 (din abonament + legitimatzie)

legitimátzieabonamént s. f. Document care serveshte atat k legitimatzie cat shi k abonament ◊ „La recentul turneu internatzional de box unuia dintre fotoreporterii noshtri deshi a prezentat legitimatziaabonament de intrare eliberata de U.C.F.S. nu ia fost pur shi simplu permis accesul pe stadionul Republicii.” I.B. 6 IX 66 p. 3. ◊ „[...] posesorii de legitimatziiabonament [...] se vor prezenta [...] pentru ashi ridica tichetele de locuri fara de care nu vor avea acces pe stadion.” I.B. 11 IV 85 p. 7 (din legitimatzie + abonament)

legitimatzi(un)e f. 1. recunoashtere autentica a puterilor unui trimis unui deputat; 2. legitimarea unui copil.

*legitimatziúne f. (d. legitimez; fr. légitimation). Actziunea de a legitima de a recunoashte formal. SHi átzie shi áre.

legitimátzie (tzie) s. f. art. legitimátzia (tzia) g.d. art. legitimátziei; pl. legitimátzii art. legitimátziile (tzii)

legitimátzie s. f. (sil. tzie) art. legitimátzia (sil. tzia) g.d. art. legitimátziei; pl. legitimátzii art. legitimátziile (sil. tzii)

legitimatzie

legitimatzie tziei gen. a.

LEGITIMÁTZIE s. act document hartie. (Rog prezentatzi ~iile!)

LEGITIMATZIE s. act document hirtie. (Rog prezentatzi ~iile!)

shmecher cu legitimatzie expr. (intl.) infractor temut / cu antecendente penale.