LEGALIZÁRE legalizari s. f. Actziunea de a legaliza shi rezultatul ei. ♦ Atestare de catre un notar public a autenticitatzii semnaturii unui inscris sau a conformitatzii unei copii a unei traduceri etc. cu originalul. V. legaliza.

legalizare sf [At: HELIADE O. II 301 / Pl: ~zari / E: legaliza] (Jur) 1 Confirmare a autenticitatzii unor semnaturi acte documente copii de catre o autoritate publica. 2 Atestare a conformitatzii unei copii a unei traduceri etc. cu originalul de catre o autoritate publica. 3 Autentificare. 4 Reglementare prin lege (38) a unui fapt a unei situatzii. 5 Recunoashtere oficiala a unui fapt a unei situatzii etc. Si: oficializare.

LEGALIZÁRE legalizari s. f. Actziunea de a legaliza shi rezultatul ei. V. legaliza.

LEGALIZÁRE s.f. Actziunea de a legaliza shi rezultatul ei. ♦ (Jur.) Atestare de catre notariatul de stat a autenticitatzii semnaturii de pe un act sau a conformitatzii unei copii a unei traduceri cu originalul etc. [< legaliza].

LEGALIZÁRE s. f. actziunea de a legaliza. ◊ (jur.) atestare de catre notariatul de stat a autenticitatzii semnaturii dupa un act sau a conformitatzii unei copii a unei traduceri cu originalul. (< legaliza)

legalizare f. marturisire prin care un functzionar public certifica autenticitatea unei semnaturi.

legalizáre s. f. g.d. art. legalizắrii; pl. legalizắri

legalizáre s. f. g.d. art. legalizarii; pl. legalizari

LEGALIZÁRE s. (JUR.) 1. autentificare intarire. (~ unui act.) 2. v. reglementare. 3. consfintzire oficializare. (~ legaturii lor prin casatorie.)

LEGALIZARE s. (JUR.) 1. autentificare intarire. (~ unui act.) 2. legiferare reglementare (inv.) legiuire. (~ unei stari de lucruri.) 3. consfintzire oficializare. (~ legaturii lor prin casatorie.)