lanternou sn [At: LTR² / Pl: ~ri / E: fr lanterneau] 1 Portziune mai ridicata din acoperishul unei cladiri industriale comerciale etc. prevazuta cu numeroase ferestre pentru a permite luminarea shi aerisirea interiorului Si: luminator. 2 Turn cu deschideri laterale sau cu multe ferestre construit deasupra unei cupole sau a unui edificiu monumental pentru luminarea shi aerisirea interiorului Si: lanterna (11).

LANTERNÓU lanternouri s. n. Portziune din acoperishul unei hale a unei sali etc. mai ridicata shi prevazuta cu ferestre numeroase pentru a permite patrunderea aerului shi a luminii.

LANTERNÓU s.n. Turn cu colonete ashezat in varful unui dom al unui edificiu. ♦ Element de constructzie ashezat pe acoperishul unei hale pentru iluminare shi aerisire. [< fr. lanterneau].

LANTERNÓU s. n. mica lanterna (3) pe acoperishul unei hale pe cupola unui dom. (< fr. lanterneau)

LANTERNÓU ~ri n. 1) Parte mai ridicata a acoperishului unei cladiri prevazuta cu multe ferestre pentru ventilare shi iluminare. 2) Turn mic cu colonete ashezat in varful unui edificiu. /<fr. lanterneau

lanternóu s. n. art. lanternóul; pl. lanternóuri

lanternóu s. n. art. lanternóul; pl. lanternóuri