languros, ~oasă a [At: VLAHUȚĂ, S. A. II, 147 / V: (îvr) lăn~, lân~ / Pl: ~oși, ~oase / E: fr langoureux] 1 (D. oameni) Care este cuprins de langoare (1). Si: molatic, (asr) lânced. 2 Predispus spre melancolie, spre visare Si: visător. 3 (D. ochi, privire) Galeș. 4 Care exprimă voluptate. 5 (D. mișcări ale trupului) Leneș. 6 Lasciv. 7 (D. voci, melodii, sunete) Tânguios. 8 Lent. 9 (Îvr; îf lânguros; d. boli) Care are caracter de criză Si: acut.

LANGURÓS, -OÁSĂ, languroși, -oase, adj. (Adesea peiorativ sau ironic) Plin de sentimentalism, galeș. Una privea fățiș cu ochii albaștri, languroși. BART, E. 192. De pe ochi ridici închisă, languroasa, lungă geană. EMINESCU, O. IV 383.

LANGURÓS, -OÁSĂ adj. Galeș; sentimental. [< fr. langoureux].

LANGURÓS, -OÁSĂ adj. sentimental, galeș. (< fr. langoureux)

LANGURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) iron. Care manifestă sentimentalism; tandru. /<fr. langoureux

languros a. plin de lâncezeală (reală sau afectată): priviri languroase.

*langurós, -oásă adj. (fr. langoureux, d. langueur, care vine d. lat. languor, de unde vine și rom. lungoare). Galeș, plin de ĭubire: privirĭ languroase. Adv. A te uĭta languros.

lănguros, ~oasă a vz languros

langurós adj. m., pl. languróși; f. languroásă, pl. languroáse

langurós adj. m., pl. languróși; f. sg. languroásă, pl. languroáse

LANGURÓS adj. 1. v. sentimental. 2. v. drăgăstos.

LANGUROS adj. 1. sentimental, (rar) sentimentalist, (fig. peior.) dulceag, siropos. (Fraze ~.) 2. drăgăstos, galeș, tandru. (I-a aruncat o privire ~.)