lăuntric, ~ă [At: SĂULESCU, HR. I, 189/21 / Pl: ~ici, ~ice / E: (în)lăuntru + -ic] 1 a (Fig) Care se află în interior. 2 a (D. fenomene, acțiuni, organizații sociale) Din interiorul unei țări Si: intern. 3 a (D. stări de spirit) Care ține de alcătuirea psihologică proprie a unui individ Si: psihologic. 4 a (Îs) Univers ~ sau viață ~ă, lume ~ă Totalitate a trăirilor afective, emoționale ale unui individ. 5 a (Îs) Foc sau ardere ~ă Pasiune. 6 a (Îas) Imbold sufletesc. 7 a (Îs) Om ~ sau ființă ~ă Sensibilitate. 8 a (Îas) Suflet. 9 a (D. fenomene, aspecte ale psihicului uman) Afectiv. 10 a Subconștient. 11-12 a Care (constituie sau) ține de partea esențială, mai profundă a unui fapt, lucru, fenomen etc. Si: intim. 13 a Tainic. 14 av Sufletește.

LĂÚNTRIC, -Ă, lăuntrici, -e, adj. Care se află în interior. Mecanism lăuntric. ▭ Numai ochii ardeau, mistuindu-se într-un foc lăuntric. REBREANU, P. S. 133. ◊ (Adverbial) Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel. CAMIL PETRESCU, U. N. 107.

LĂÚNTRIC ~că (~ci, ~ce) Care este situat în interior; intern. [Sil. lă-un-tric] / lăuntru + suf. ~ic

lăuntric a. interior.

*lăúntric, -ă adj. Formă greșită fabricată de ignoranțĭ îld. intern, interior saŭ din ăuntru, ca în ministeru din ăuntru saŭ de interne.

lăúntric adj. m., pl. lăúntrici; f. lăúntrică, pl. lăúntrice

lăúntric adj. m., pl. lăúntrici; f. sg. lăúntrică, pl. lăúntrice

LĂÚNTRIC adj. 1. v. imanent. 2. v. adânc. 3. (fig.) interior. (O satisfacție ~.)

LĂUNTRIC adj. 1. (FILOZ.) imanent, intrinsec. 2. adînc, intim, profund. (Natura ~ a unui fenomen.) 3. (fig.) interior. (O satisfacție ~.)

Lăuntric ≠ exterior