opțiuni
  • info

11 definiții pentru lăstări

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂSTĂRÍ, lăstăresc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. (La pers. 3) A da lăstari; a înfrăți; fig. a încolți. 2. Tranz. A suprima lăstarii de prisos. – Din lăstar.

lăstări [At: ODOBESCU, S. III, 559 / Pzi: ~resc / E: lăstar1] 1 vi (D. plante sau părți ale lor) A da lăstari1 (1) Si: (pop) a înfrăți, (îvp) a odrăsli. 2 vi (Fig) A încolți. 3 vt A suprima lăstarii1 (1) de prisos. 4 vt (Ban) A împleti din nuiele. 5 vt (Mun) A îndepărta unul de altul.

LĂSTĂRÍ, lăstăresc, vb. IV. 1. Intranz. (La pers. 3) A da lăstari; a înfrăți; fig. a încolți. 2. Tranz. A suprima lăstarii de prisos. – Din lăstar.

LĂSTĂRÍ, lăstăresc, vb. IV. Intranz. A da lăstari. Pentru ca rădăcinile să nu lăstărească... s-a pus... sub pămînt un strat gros de var. GALAN, Z. R. 118. ◊ Fig. Dintr-o veridică și nemeșteșugită povestire va lăstări în mintea fiecăruia credința că în poporul romînesc... viază un simțămînt al datorințelor sale către țară. ODOBESCU, S. III 559. ◊ Tranz. Pădurea rasă de la fața pămîntului nu mai avea de unde lăstări arbore de soi bun. C. PETRESCU, A. 395.

A LĂSTĂRÍ ~ésc 1. intranz. (despre plante) A da lăstari. 2. tranz. (plante) A curăța, îndepărtând lăstarii de prisos. /Din lăștar

lăstarì v. 1. a scoate lăstari; 2. fig: a se naște.

vlăstărésc v. intr. (d. vlăstar). Daŭ vlăstarĭ, încolțesc, răsar: trunchĭu tăĭat vlăstărește. – Și lăst-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lăstărí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăstărésc, imperf. 3 sg. lăstăreá; conj. prez. 3 să lăstăreáscă

lăstărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăstărésc, imperf. 3 sg. lăstăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. lăstăreáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂSTĂRÍ vb. (BOT.) (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a susiori. (Salcia ~.)

LĂSTĂRI vb. (BOT.) (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a susiori. (Salcia ~.)

Intrare: lăstări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăstări
  • lăstărire
  • lăstărit
  • lăstăritu‑
  • lăstărind
  • lăstărindu‑
 singular plural
  • lăstărește
  • lăstăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăstăresc
 (să)
  • lăstăresc
  • lăstăream
  • lăstării
  • lăstărisem
a II-a (tu)
  • lăstărești
 (să)
  • lăstărești
  • lăstăreai
  • lăstăriși
  • lăstăriseși
a III-a (el, ea)
  • lăstărește
 (să)
  • lăstărească
  • lăstărea
  • lăstări
  • lăstărise
plural I (noi)
  • lăstărim
 (să)
  • lăstărim
  • lăstăream
  • lăstărirăm
  • lăstăriserăm
  • lăstărisem
a II-a (voi)
  • lăstăriți
 (să)
  • lăstăriți
  • lăstăreați
  • lăstărirăți
  • lăstăriserăți
  • lăstăriseți
a III-a (ei, ele)
  • lăstăresc
 (să)
  • lăstărească
  • lăstăreau
  • lăstăriră
  • lăstăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăstări, lăstărescverb

popular
  • 1. intranzitiv unipersonal A da lăstari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înfrăți
    • format_quote Pentru ca rădăcinile să nu lăstărească... s-a pus... sub pămînt un strat gros de var. GALAN, Z. R. 118. DLRLC
    • format_quote figurat Dintr-o veridică și nemeșteșugită povestire va lăstări în mintea fiecăruia credința că în poporul romînesc... viază un simțămînt al datorințelor sale către țară. ODOBESCU, S. III 559. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Pădurea rasă de la fața pămîntului nu mai avea de unde lăstări arbore de soi bun. C. PETRESCU, A. 395. DLRLC
  • 2. tranzitiv A suprima lăstarii de prisos. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • lăstar DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.