opțiuni
  • info

14 definiții pentru lălăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂLĂÍ, lălăiesc, vb. IV. Tranz. A cânta (monoton, la nesfârșit) o melodie, înlocuind de obicei cuvintele cu silaba „la” (repetat). – Formație onomatopeică.

lălăi [At: LB / Pzi: ~esc / E: fo] 1 vt (Fam) A cânta fără cuvinte repetând silaba „la”. 2 vr (Pex) A cânta neglijent, fără a urmări o anumită ordine melodică. 3 vr (Pan) A se bâlbâi. 4 vr A se mișca neglijent și greoi.

LĂLĂÍ, lălăiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A cânta (monoton, la nesfârșit) o melodie, înlocuind de obicei cuvintele cu silaba „la” (repetat). – Formație onomatopeică.

LĂLĂÍ, lălăiesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) A cînta neglijent, înlocuind cuvintele melodiei cu silaba «la» repetată într-una. A oprit sania ca să admire luna și a lălăit felurite cîntece. REBREANU, R. I 230. Începu a lălăi o melodie țărănească, un cîntec duios de leagăn. MIRONESCU, S. A. 35. ◊ Absol. Pe la prînzul cel mare, iacătă-mă-s și eu de după dîmb, cu mîncarea sleită, veneam nu veneam, auzindu-i lălăind așa de cu chef. CREANGĂ, A. 54.

A LĂLĂÍ ~iésc intranz. rar fam. A cânta monoton o melodie, înlocuind cuvintele cu un „la” continuu și repetat. [Și lălăi] /Onomat.

LĂLĂI vb. (Mold.) A fredona. De cîte ori au lălăit cîntece lumești. VSV 1742, 185r. Etimologie: formație onomatopeică.

lălăì v. Mold. a păși legănându-se: auzindu-i lălăind așa de cu chef CR. [Lit. a umbla lela].

lắlăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. d. lă-lă, articulațiunile celuĭ care nu știe să cînte). Fam. Cînt mult și fără nicĭ o grație, de ex., ca un om beat. V. lolotesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!lălăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 lắlăie, imperf. 3 sg. lălăiá; conj. prez. 3 să lắlăie

lălăí vb., ind. prez. 1 sg. lălăiésc/lălăi, 3 sg. și pl. lălăiéște/lălăie, imperf. 3 sg. lălăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lălăiáscă/lălăie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂLĂI vb. v. fredona, îngâna.

lălăi vb. v. FREDONA. ÎNGÎNA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lălăí, lălăiesc, vb. intranz. – A cânta monoton o melodie. – Formă onomatopeică (DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

lălăi, lălăiesc I. v. t. a cânta monoton, la nesfârșit o melodie, înlocuind textul acesteia cu silaba „la” II. v. r. a se mișca încet, a face un lucru fără pic de grabă

Intrare: lălăi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lălăi
  • lălăire
  • lălăit
  • lălăitu‑
  • lălăind
  • lălăindu‑
 singular plural
  • lălăie
  • lălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lălăi
 (să)
  • lălăi
  • lălăiam
  • lălăii
  • lălăisem
a II-a (tu)
  • lălăi
 (să)
  • lălăi
  • lălăiai
  • lălăiși
  • lălăiseși
a III-a (el, ea)
  • lălăie
 (să)
  • lălăie
  • lălăia
  • lălăi
  • lălăise
plural I (noi)
  • lălăim
 (să)
  • lălăim
  • lălăiam
  • lălăirăm
  • lălăiserăm
  • lălăisem
a II-a (voi)
  • lălăiți
 (să)
  • lălăiți
  • lălăiați
  • lălăirăți
  • lălăiserăți
  • lălăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lălăie
 (să)
  • lălăie
  • lălăiau
  • lălăiră
  • lălăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lălăi
  • lălăire
  • lălăit
  • lălăitu‑
  • lălăind
  • lălăindu‑
 singular plural
  • lălăiește
  • lălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lălăiesc
 (să)
  • lălăiesc
  • lălăiam
  • lălăii
  • lălăisem
a II-a (tu)
  • lălăiești
 (să)
  • lălăiești
  • lălăiai
  • lălăiși
  • lălăiseși
a III-a (el, ea)
  • lălăiește
 (să)
  • lălăiască
  • lălăia
  • lălăi
  • lălăise
plural I (noi)
  • lălăim
 (să)
  • lălăim
  • lălăiam
  • lălăirăm
  • lălăiserăm
  • lălăisem
a II-a (voi)
  • lălăiți
 (să)
  • lălăiți
  • lălăiați
  • lălăirăți
  • lălăiserăți
  • lălăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lălăiesc
 (să)
  • lălăiască
  • lălăiau
  • lălăiră
  • lălăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lălăi, lălăiverb

  • 1. A cânta (monoton, la nesfârșit) o melodie, înlocuind de obicei cuvintele cu silaba „la” (repetat). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fredona îngâna
    • format_quote A oprit sania ca să admire luna și a lălăit felurite cîntece. REBREANU, R. I 230. DLRLC
    • format_quote Începu a lălăi o melodie țărănească, un cîntec duios de leagăn. MIRONESCU, S. A. 35. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Pe la prînzul cel mare, iacătă-mă-s și eu de după dîmb, cu mîncarea sleită, veneam nu veneam, auzindu-i lălăind așa de cu chef. CREANGĂ, A. 54. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.