KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah.

KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația de bază a Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau populației lui, privitor la Kazahstan sau la populația lui. – Din rus. kazah.

KAZÁH² ~ă (~i, ~e) Persoană care face parte din populația de bază a Kazahstanului sau este originară din Kazahstan. /< rus. Kazah

kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe

KAZÁH, -Ă s. m. și f., adj. 1. S. m. și s. f. (La m. pl.) Popor care s-a format ca națiune pe teritoriul Kazahstanului. Mai trăiesc în Uzbekistan, Turkmenistan, China și Mongolia. De religie musulmană sunnită. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Kazahstan. ♦ (Substantivat f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită în Kazahstan, China, Mongolia. Limba oficială în Kazahstan. Formată în sec. 15-16, are trei dialecte apropiate. A folosit inițial alfabetul arab. Din 1947 a fost introdus alfabetul rus, cu 9 litere suplimentare. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor, privitor la Kazahstan sau la kazahi.